Le stiam povestea, scrisesem despre succesul lor in urma cu un an, atunci cand Summify incheiase intelegerea cu sefii Twitter. Dar am fost surprinsa sa vad ca revin in tara pentru a-si cauta viitori colegi. I-am intrebat daca vor sa-mi vorbeasca despre planurile lor, despre viata din California, despre ce s-a schimbat de cand au fost preluati de un „gigant”. Au acceptat.

Si pentru ei, asemenea multor altor imigranti, America a reprezentat „tara tuturor posibilitatilor”. Sustin ca SUA au depasit de mult batranul continent in ceea ce priveste inovatiile din IT, dar ca asiaticii ii ajung din urma. „Probabil China va fi urmatoarea surpriza in acest domeniu”. Astazi nu stiu sigur unde vor fi peste 10 ani, dar in America au descoperit ca „realitatea este asa cum vrei tu sa ti-o faci”. Ca exista oameni care-ti arata ca daca ai incredere in tine si vii cu o idee buna, poti sa realizezi ceva.

"Cautam in jur de 10-20 de romani. Nu avem un numar anume, cum nu avem nici anumite functii. Totul depinde foarte tare de ceea ce ei stiu sa faca, de lucrurile la care vor sa lucreze. Exista suficiente departamente in companie, multe produse pe care le pot dezvolta. La noi, in general, echipele sunt mici. Orice manager incearca sa nu aiba mai mult de 10 subordonati, tocmai pentru a putea sa aiba mai multa grija de ei, sa comunice mai bine”, au povestit cei doi intr-un interviu acordat incont.ro.

Romanii sunt foarte bine vazuti, sunt recunoscuti pentru talentul lor in informatica. Mai discriminati ne-am simtit in Europa decat in SUA. Europenii n-au o parere buna despre noi.

 
Mircea Pasoi si Cristian Strat sunt astazi manageri in America, dupa ce start-up-ul lor, un rezumat social al celor mai importante stiri din graful social (de pe retelele Twitter si Facebook), a fost preluat de una dintre cele mai populare retele de socializare din lume.
 
Aplicatia dezvoltata de tinerii IT-isti se adresa companiilor si era gratuita, tocmai pentru a le determina sa o utilizeze.“De exemplu, New York Times, daca voia sa trimita continut personalizat abonatilor sai, putea folosi aplicatia noastra, in loc sa foloseasca un e-mail standard, static”, explica ei. Cateva publicatii mari s-au aratat interesate de aplicatia lor. Nume grele precum Wall Street Journal au vrut s-o foloseasca, iar entuziasmul romanilor creste tot mai mult. La un moment dat insa, au realizat ca se aflau tot mai departe de momentul in care aveau sa produca si bani, asa ca vanzarea catre Twitter a parut un pas firesc.
 
Oferta a venit din partea platformei de microblogging: „Noi ne dusesem compania pana in punctul in care ne propusesem. In momentul in care am avut nevoie de mai multe fonduri, ne-am dat seama ca doar asa puteam sa ne dezvoltam ideea, vanzand-o. Investitorii nostri au fost de acord. Rationamentul a fost acela de a ajunge ca zeci de milioane de utilizatori sa ne foloseasca produsul. Vanzarea catre Twitter era, deci, singura cale de a face asta. Cand vorbim despre un produs care se adreseaza direct consumatorului, cea mai mare satisfactie este ca un numar cat mai mare de oameni sa-l utilizeze.”
 
Pretul achizitiei n-a fost niciodata divulgat „Nu vrem sa vorbim despre detaliile acestea, pentru ca nu sunt esentiale. Nu asta vrem sa transmitem. Oamenii care activeaza in industria IT nu sunt neaparat interesati de bani, ei vor sa schimbe lucrurile, sa aiba un impact in vietile oamenilor. Daca vrei doar bani, poti sa faci multe alte lucruri. Cele mai bune companii din lume n-au pornit de la ideea de a face multi bani, ci s-au axat pe idei indrazneste, tehnologii foarte bune. Banii sunt un rezultat firesc al muncii.”
 

Sunt si alti romani care lucreaza la Twitter, dar nu atat de multi pe cat ar putea fi.

 
In prezent, cei doi ingineri lucreaza in sediul Twitter din San Francisco, California. Departamentul pe care il conduc se ocupa de cresterea numarului de utilizatori activi ai retelei. Coordoneaza echipa mici, de aproximativ cinci oameni, care dezvolta produse menite sa ajute la expansiunea platformei de socializare.
 

Stil romanesc vs. stil occidental

 
Recunosc ca sunt diferente mari intre munca din State si joburile pe care le-au avut in Romania. „Ce se poate observa cel mai usor este ca un inginer din Silicon Valley are un alt statut decat orice alt inginer din lume, nu doar din Romania. Asta nu spune nimic rau de Romania, ci doar de faptul ca in Silicon Valley se promoveaza o alta cultura, se pune mult accent pe rezultate si mai putin pe program”, explica Mircea. Tanarul spune ca nu conteaza atat de mult ora la care angajatii sosesc la munca, cat timp petrec la birou, ci doar sa-si atinga scopurile. Se fac planificari si acolo, se lucreaza in functie de proiect, dar tine de fiecare in parte cum se organizeaza.
 
„In Romania inginerii sunt priviti ca o unealta, ca orice alt specialist, de altfel. Diferenta este ca in SUA companiile acestea mari exista doar datoriilor inginerilor, si atunci avem un statut special”, adauga si Cristian.

In SUA exista o alta cultura. Iti pun la dispozitie de la mancare gratuita, la masaje, yoga, abonament la fitness, jocuri, weekenduri libere, asigurari de viata si mult respect.

 
Fiecare inginer din Silicon Valley isi doreste sa fie cel mai bun in ceea ce face, povestesc baietii. De aici se intelege cultura organizationala in care toti gigantii din IT s-au dezvoltat. „Iti ofera toate conditiile pentru ca tu sa dai tot ce ai mai bun din tine. Iti pun la dispozitie de la mancare gratuita, la masaje, yoga, abonament la fitness, camera de jocuri, weekenduri libere, asigurari de viata si, mai ales, mult respect. De exemplu, putem vorbi cu CEO-ul firmei cand vrem noi, iar asta spune multe. Oamenii, in general, sunt tratati altfel acolo.”
 
Cand a venit vorba sa caute posibili colegi, s-au gandit imediat la Romania. Marturisesc insa ca nu neaparat din patriotism, ci datorita faptului ca romanii sunt talentati in aceasta industrie. „Cautam oameni foarte destepti, dornici sa invete sa lucreze la nivel inalt. Vara de vara, romanii merg in internshipuri la companii de genul Facebook, Google sau Microsoft. Din experientele astea invata multe. Cautam in jur de 10-20 de romani. Nu avem un numar anume, cum nu avem nici anumite functii. Totul depinde foarte tare de ceea ce ei stiu sa faca, de lucrurile la care vor sa lucreze. Exista suficiente departamente in companie, multe produse pe care le pot dezvolta. La noi, in general, echipele sunt mici. Orice manager incearca sa nu aiba mai mult de 10 subordonati, tocmai pentru a putea sa aiba mai multa grija de ei, sa comunice mai bine.”
 
Au revenit in tara, la sfarsitul anului trecut, dupa trei ani de cand parasisera Romania. Au organizat doua intalniri, una la Universitatea Politehnica si una la Universitatea de Matematica din Bucuresti, unde le-au vorbit studentilor despre viata din Silicon Valley si avantajele pe care le presupune un job la Twitter. In jur de 300 de persoane s-au aratat interesate de un eventual job in compania americana, potrivit celor doi. Le-au trimit CV-uri, au aplicat online pe site-ul companiei, unde au sustinut si un test. Procesul de recrutare este in plina desfasurare, mi-au scris cei doi romani dupa intoarcerea in Statele Unite.   
 

Ce presupune o candidatura la Twitter

 
Toata lumea trece prin interviuri de angajare inainte de a ajunge sa lucreze sub coordonarea lui Dick Costolo, CEO-ul firmei. Insusi Costolo a trecut prin nenumarate interviuri. „Trebuie sa demonstrezi si celorlalti ca iti meriti locul acolo. In caz contrar, ai fi privit cu neincredere.”
 
Interviurile de inceput sunt eliminatorii si sunt sustinute telefonic. Apoi au loc intre patru si sase discutii la birou, intalniri care de desfasoara pe durata unei zile intregi. Mai exact, probleme legate de algoritmi, ce trebuie rezolvate. Abia la finalul tuturor intrevederilor candidatilor li se comunica decizia, tocmai pentru a nu se simti influentati pe parcurs. CEO-ul poate intra si el pe fir, la un moment dat: „Asta se intampla foarte des. De exemplu, daca un candidat este ofertat de mai multe companii in acelasi timp, iar Twitter il vrea neaparat pentru ea, Dick intervine si ii explica potentialului angajat ce oportunitati de dezvoltare are in cadrul firmei, ii creeaza perspective.”
 
Si ei au trecut prin niste interviuri, atunci cand start-up-ul lor a fost preluat de Twitter. Marturisesc insa ca erau obisnuiti cu asemenea tipuri de discutii si probleme si ca nu li s-a parut ceva extrem de greu.
 

Oferte si beneficii. Trecerea de la start-up la multinationala

 

Beneficiile extra, deseori frecvente in randul corporatiilor din IT, nu au reprezentat principalul motiv pentru care romanii nostri au acceptat oferta americanilor, dar recunosc ca ii ajuta sa se desfasoare intr-un mediu placut. Nu exista program fix, dar toata lumea se asteapta ca angajatii sa fie responsabili. „Daca lucrezi o saptamana intens, iar apoi vrei sa-ti iei o saptamana libera si nu mai ai decat trei zile de concediu, n-o sa-ti scoata nimeni ochii ca vrei cinci zile, in loc de trei. Esti rasplatit ca atare, pe scurt. Oamenii sunt rezonabili, nu ne certam niciodata, nu negociem daca vrem sa ne luam concediu din motive personale, spre exemplu. Ni se ofera ceea ce cerem.”
 
Un intermediar i-a ajutat pe tot parcursul mutarii in State: s-a ocupat de gasirea unei chirii, de toata documentatia de care aveau nevoie, vize, asigurari de sanatate, lucru care a cantarit mult in ochii romanilor. „Sunt companii si in Romania care au inceput sa functioneze in acelasi stil, recreand mediul de lucru de acolo. In schimb, in America oportunitatea de a castiga multi bani si de a te realiza este destul de mare. Ca inginer, daca iti dai demisia, a doua zi poti sa gasesti alte 10 joburi. Companiile din IT au nevoie sa recruteze tot timpul specialisti buni.”
 
I-am intrebat cum au simtiti trecerea de la propriul business la un job intr-o multinationala. Mi-au raspuns ca primesc des intrebarea asta, in special din partea celor mai tineri, aspiranti la un asemenea job. „Este altceva. Nu poti sa te comporti intr-o companie mare la fel cum o faceai intr-o firma mica. Este normal sa existe niste reguli, atata timp cat produsul tau ajunge la zeci de milioane de utilizatori. Pentru noi a fost un plus, pentru ca am putut sa ajungem la mai multi consumatori activand sub umbrela lor.”
 

Cand apune fenomenul social media?

 
Mircea si Cristian nu cred ca trendul retelele de socializare se va prabusi curand. Considera ca tine de nevoie umana, aceea de socializare, de a intra in conexiune cu alti oameni, necesitate care nu va disparea niciodata si pe care tehnologia moderna nu face decat s-o amplifice. Sunt de parere insa ca vor disparea acele retele care nu vor mai aduce destule imbunatatiri produselor lor. „Se vor naste apoi alte produse, mai atractive, mai inovatoare, dar nevoie de socializare nu va disparea complet.”
 
Potrivit celor doi manageri, retelele sociale se vor axa in continuare pe modelul de advertising, incercand sa-si atraga venituri din publicitate, dar vor continua sa ofere continut gratuit utilizatorilor, tocmai pentru a ajunge la un numar cat mai mare de clienti.
 
Povestea integrala a celor doi romani o gasiti AICI.
 
Pentru a urmari un material video realizat cu Mircea si Cristian, intrati AICI.