Bill Gates s-a intors la Harvard, saptamana trecuta, pentru o sesiune de intrebari si raspunsuri cu studentii. Autorul Walter Isaacson, care scrie biografia marilor inventatori ai erei digitale, a rememorat, pentru Harvard Gazette, momentul in care Gates, impreuna cu prietenul lui Paul Allen, a inceput sa lucreze la ceea ce avea sa revolutioneze industria calculatoarelor.  

Cand ne gandim la dezvoltarea tehnologica si la computere, ne gandim automat la Bill Gates. Dar inainte ca Gates sa devina titanul industriei, asa cum il stim astazi, a fost si el student, desi unul extraordinar. Isaacson face o incursiune in primii ani ai lui Gates la Harvard si prezinta un tanar cu o inteligenta iesita din comun, incredibil de determinat si concentrat, fie ca vorbim despre sedintele maraton de lucru, de cate 36 de ore sau de dedicatia sa pentru poker.

Povestea lui Isaacson incepe intr-o zi de decembrie 1974, cand Paul Allen, venit in vizita la prietenul sau Bill Gates, cumpara un ziar de la chioscul din Piata Harvard. Aceasta poate fi numita una dintre cele mai importante achizitii ale unui ziar din istorie, avand in vedere ce avea sa declanseze. La pagina cu subiecte din IT a ziarului, Allen citeste un articol despre un computer personal - Altair, care urma sa fie lansat in curand si care ii avea ca public tinta pe pasionatii de cibernetica. 

Ziarul de 75 de centi care a schimbat viata lui Bill Gates 

Cu ziarul de 75 de centi in buzunar, a dat buzna in camera de camin al lui Gates, care era student in anul al doilea la Harvard si care era cunoscut pentru “fanatismul” sau in domeniul computerelor. “Hei, lucrurile se intampla fara noi”, i-a spus Allen aratandu-i ziarul, iar Gates a inceput sa se plimbe prin camera, asa cum facea de fiecare data cand trebuia sa gaseasca solutii si sa ia hotarari decisive. In urmatoarele opt saptamani, cei doi au lucrat, cu frenezie, la scrierea codului care avea sa schimbe industria computerelor.  

Ceea ce au facut Gates si Allen in vacanta de Craciun din anul 1974 si in ianuarie 1975, cand Gates trebuia sa se pregateasca pentru examene, a fost sa creeze un soft pentru computerele personale. “Cand Paul mi-a aratat acel ziar, nu exista ceea ce astazi numim o industrie de software, asa ca ne-am gandit ca noi am putea crea una. Si am facut-o”, isi aminteste Bill Gates. Reflectand asupra inovatiei sale ani mai tarziu, el a adaugat: “A fost cea mai importanta idee pe care am avut-o vreodata.” 

Cand Paul mi-a aratat acel ziar, nu exista o industrie de software, asa ca ne-am gandit sa o cream noi.

In liceu, Gates formase cercul de programare de la Lakeside, cu care castiga bani scriind limbaje de programare pentru companiile americane de pe coasta Pacificului. La terminarea liceului, a aplicat doar la trei universitati - Harvard, Yale si Princeton – si in fiecare din cele trei aplicatii s-a prezentat intr-un mod diferit. 

A fost admis la cele mai bune trei universitati din America 

“M-am nascut ca sa aplic la universitati”, spune Gates, constient fiind de capacitatile sale de a invinge sistemele meritocratice cu propriile arme. La Yale, s-a prezentat ca fiind un tip cu aspiratii politice, gata sa se pregateasca pentru o cariera de congresman in Washington. Pentru Princeton, s-a axat pe dorinta sa de a deveni inginer in domeniul computerelor, iar la Harvard a spus ca pasiunea sa este matematica. S-a gandit sa aplice si la MIT, dar a renuntat la interviu in ultima clipa, pentru a se duce sa joace jocuri electronice.

A fost acceptat la toate cele trei universitati, dar a ales Harvardul. “La Harvard o sa dai peste niste tipi mai destepti ca tine”, l-a avertizat Allen. “In niciun caz”, i-a raspuns prietenul sau genial. 

Cand a fost intrebat cu ce fel de colegi i-ar placea sa stea in camera la camin, Gates a ales un afro-american si un student strain. Asa ca a impartit camera cu Sam Znaimer, un grec, care studia stiintele si care provenea dintr-o familie de evrei saraci refugiati in Montreal, si Jim Jenkins, un student de culoare din Chattanooga, Tennessee. Cei doi il descriu pe Gates ca fiind prietenos, dar ciudat si in acelasi timp fascinant. 

“Obisnuia sa lucreze mai mult de 36 de ore deodata, dupa care dormea 10 ore, apoi iesea la o pizza, se intorcea in camera si o lua de la capat. Nu conta daca era 3 dimineata”, povesteste Znaimer. Cand se concentra la ceea ce lucra, Gates obisnuia sa se balanseze in fata si in spate in mod inconstient, precum copiii mici. Se relaxa tot in afara calculatorului, jucand jocuri. 

Laboratorul care purta numele pionierului in stiinte cibernetice Howard Aiken, cel care a inventat computerul electromecanic cunoscut sub numele de Mark I, adapostea una dintre masinariile preferate ale lui Gates – un PDP-10, construit de Digital Equipment Co. Fusese facut pentru a fi folosit in Vietnam, dar a fost donat universitatii Harvard pentru a ajuta la cercetarea militara. In acelasi laborator se mai gasea un PDP-1, numai bun pentru a juca Spacewar pe el. Pentru primul sau proiect de proaspat student la Harvard, Gates a legat cele doua calculatoare intre ele, pentru a crea un joc video de baseball. 

Pasionat de matematica si de poker  

Avertismentul lui Allen, ca nu va mai fi cel mai destept student din clasa, s-a dovedit a fi adevarat.  Andy Braiterman, din Baltimore, care locuia in camera de deasupra lui, era mai bun la matematica. Cei doi obisnuiau sa petreaca nopti intregi rezolvand probleme si jucand poker.

“Bill era foarte concentrat, si cand invata la matematica, si cand juca poker”, isi aminteste Braiterman. Era, de asemenea foarte bun la a aduce cele mai bune argumente intr-o discutie. In general, incerca sa convinga pe toata lumea ca, intr-o zi, fiecare va avea in casa un computer de pe care sa poata folosi baze de date cu carti si diverse informatii. 

In facultate, Gates stabilise o regula: nu se ducea la orele pe care si le alesese, ci asista la cursurile la care nu era inscris. Si urma aceasta regula cu mare grija pentru ca, spune el, ii placea sa fie un veritabil “Gica Contra”.

Bill era maniac. Se concentra pe ceva si nu renunta niciodata la ceea ce-si propunea.

In aceeasi perioada, juca poker cu frenezie si obisnuia sa piarda nopti intregi concentrandu-se la maximum, castigand sau pierzand in jur de 1.000 de dolari pe nopate. Gates se concentra mai degraba pe evaluarea cartilor si nu pe cititul gandurilor colegilor cu care juca. “Bill era maniac. Se concentra pe ceva si nu renunta niciodata la ceea ce-si propunea”, isi aminteste Braiterman.  

La cursul de economie, Gates a intalnit un student care locuia pe acelasi palier cu el la camin. Steve Ballmer era foarte diferit de Gates, cel putin ca aparitie. Era inalt, galagios, sociabil, tipul care vrea sa se faca remarcat si care se alatura oricarei organizatii studentesti. Era managerul echipei de fotbal si scria pentru mai multe publicatii din campus. Intensitatea cu care traiau ceea ce faceau i-a unit pe cei doi. In scurt timp, au devenit nedespartiti, vorbeau, se certau, invatau si mergeau la film impreuna. Mai tarziu, cei doi puneau pe piciore una dintre cele mai mai mari corporatii din domeniul IT – Microsoft. 

Programul cu care Gates si Allen au scris istoria 

Gates ducea o viata normala de student la Harvard, pe care a schimbat-o radical venirea lui Allen, la jumatatea anului doi, cu ziarul in buzunar si cu replica: “Hei, lucrurile se intampla fara noi”, ceea ce l-a facut pe Gates sa reactioneze. 

Gates si Allen au inceput sa lucreze la un soft care sa le permita celor pasionati de cibernetica sa-si creeze propriile programe. Mai concret, cei doi au scris un program de interpretare a limbajului de programare cunoscut sub denumirea de BASIC, care rula pe un microprocesor Altair 8080. Acesta avea sa devina primul limbaj de programare comercial pentru un microprocesor. Cu alte cuvinte, cei doi au lansat industria de software pentru computere personale. 

Gates si Allen au scris apoi celor de la MITS, compania care lansase Altair, spunandu-le ca au creat un limbaj de interpretare pentru BASIC, ce poate fi rulat pe un 8080. “Vrem sa vindem, prin intermediul companiei dumneavoastra, copii ale acestui soft celor interesati.” In realitate, nu aveau softul gata, dar stiau ca daca cei de la MITS se aratau interesati, puteau sa-l scrie. 

Dar pentru ca nimeni nu i-a contactat, au decis sa sune. Gates l-a desemnat pe Allen sa vorbeasca, pentru ca era mai mare. In schimb, Allen sustinea ca Gates se pricepe mai bine sa convinga oamenii. Intr-un final au ajuns la un compromis: Gates va suna, incercand sa-si ingroase vocea pitigaiata, dar va folosi numele lui Allen, care urma sa zboare in Albuquerque, daca MITS le accepta ideea. “Eu macar aveam barba si semanam cu un adult, Bill arata ca un copil de clasa a 10-a”, spune Allen. 

Cand fondatorul MITS, Ed Roberts a raspuns la telefon, Gates si-a ingrosat vocea si a spus: “Sunt Paul Allen, din Boston. Suntem pe punctul de a finaliza un limbaj pentru BASIC si am vrea sa vi-l aratam”. Roberts i-a spus ca a primit o multime de astfel de telefoane si ca primul care va veni la usa lui cu programul acela va primi contractul. Gates s-a intors catre Allen: “Dumnezeule, acum chiar trebuie sa-l facem”, a exclamat el. 

Cei doi au lucrat saptamani in sir la proiectul lor, iar cand au simtit ca lucrurile nu se misca suficient de repede, l-au contactat pe Monte Davidoff, cu care Gates discutase despre proiect si paruse ca intelege despre ce vorbeste. L-au platit cu 400 de dolari ca sa-i ajute. Davidoff devenea al treilea membru al echipei si, mai tarziu, avea sa castige cu mult mai mult. 

8 saptamani, cate 36 de ore de munca incontinuu, 1-2 ore de somn si o pizza 

Gates a ignorat examenele care se apropiau si a incetat sa joace chiar si poker. Pentru 8 saptamani, el, Allen si Davidoff au lucrat zi si noapte in laboratorul Aiken, scriind istoria. Din cand in cand mai ieseau la pizzeria din campus. Pe la 3-4 dimineata, Gates adormea in fata calculatorului. 

“In mijlocul scrierii unei linii de cod, capul incepea sa-i cada, pana cand atingea tastatura cu nasul. Dupa o ora sau doua, deschidea ochii, se uita in monitor, clipea de doua ori si continua de acolo de unde se intrerupsese. Era incredibil cum putea sa se concentreze”, isi aminteste Allen. 

A fost cel mai destept program pe care l-am scris vreodata.

Cei trei incercau sa faca un program care sa ocupe mai putin de 4K din memoria pe care un miroprocesor Altair o avea la acel moment, pentru a lasa si utilizatorilor ceva spatiu de folosit. Spre comparatie, un smartphone din zilele noastre de 16GB are de 4 milioane de ori mai multa memorie. 

Spre sfarsitul lunii februarie 1975, dupa opt saptamani de munca intensa, au reusit sa scrie un program de 3,2K. “Intrebarea nu era daca reuseam sa scriu programul, ci daca il voi putea face mai mic de 4K si sa mearga si repede. A fost cel mai destept program pe care l-am scris vreodata”, spune Gates. 

Cand Allen a ajuns la MITS, a fost nevoie de 10 minute ca programul sa porneasca, dar odata pornit, acesta a functionat fara probleme. Echipa lui Roberts era fascinata de ceea ce vedea, mai ales ca vazusera multe incercari nereusite. 

MITS a semnat un contract cu Allen ca limbajul de programare pentru BASIC sa fie inclus pe toate dispozitivele Altair. Allen isi aminteste ca nu-si putea sterge zambetul de pe fata si l-a sunat pe Gates la Harvard sa-i spuna “Suntem oficial in afacere!” 

Gates a “absolvit” Harvardul in 2007 

O luna mai tarziu, Allen a primit o slujba la MITS, ca director de programare software. Pentru moment, Gates decisese sa ramana la Harvard, dar a trecut printr-o ancheta disciplinara, cauzata de faptul ca folosise pentru o perioada prea lunga exclusiv calculatoarele laboratorului. In scrisoarea prin care se justifica, Gates a explicat cum a scris limbajul pentru BASIC folosind calculatoarele de la Harvard. A fost exonerat, dar admonestat pentru ca a permis cuiva din afara sa intre in sistemul universitatii, dezvaluind parolele.  

Viata lui Gates, insa, avea sa se schimbe radical, incepand din acea perioada, avand in vedere ca se gandea mai degraba cum sa dezvolte un parteneriat cu Allen, decat sa termine facultatea. In 1975, la sfarsitul anului universitar, a zburat in Albuquerque pentru vacanta de vara, s-a intors la facultate pentru inca doua semestre, dupa care, in 1976, a parasit Harvardul definitiv.  

In iunie 2007, cand s-a intors la Harvard, pentru a le vorbi studentilor, a primit o diploma de absolvire onorifica si i-a spus tatalui sau, care era in public: “Tata, ti-am promis ca o sa ma intorc intr-o zi sa-mi iau diploma.”  

Walter Isaacson este cunoscut pentru scrierea biografiilor lui Steve Jobs, Albert Einstein si Benjamin Franklin.