În ultimele luni, Barcelona se confruntă cu o înmulţire a atacurilor vizând centrele de închiriere a bicicletelor, a inscripţiilor graffiti pe zidurile hotelurilor cu mesaje precum „Să apărăm cartierele împotriva acestei ciume!” şi „Turişti, plecaţi acasă!” sau a ameninţărilor vizând hoteluri din centru.

În spate se află o mişcare anticapitalistă, Endavant, care nu se limitează la a comite tot felul de agresiuni vizând afluxul de turişti din capitala catalană, ci şi filmează faptele şi le publică pe reţele de socializare.

Iar aceşti militanţi radicali nu sunt singurii de acest tip: de la sfârşitul lunii iunie, atât în Catalonia, cât şi la Valencia şi în Baleare, colectivul Arran (anticapitalist, care vrea o „Catalonie mare”), comite acţiuni similare: aruncă asupra turiştilor de la terase confetti, protestează în portul de agrement de la Palma de Majorca, blocând accesul iahturilor, intră strigând în restaurante din centrul Palmei şi chiar a luat cu asalt un autobuz din Barcelona.

Turismul asigură 10% la PIB-ul Spaniei

Instituţiile statului, hotelierii şi presa din Spania denunţă la unison aceste „acte de vandalism”. „Indiferent de motive şi de revendicările radicalilor, a pune în pericol viaţa celor care ne vizitează nu poate să aibă niciun gram de legitimitate”, spune, furiousă, Pilar Carbonell, directoare generală pentru turism în Baleare.

Deşi astfel de acte sunt făcute numai de grupări foarte mici (Arran, de exemplu, are numai 500 de membri), Spania turistică tremură: ecoul este mai mare decât actele de vandalism în sine. Iar, în mijlocul verii, acest sector, care a fost întotdeauna un stâlp al economiei naţionale, nu a fost niciodată atât de crucial.

În condiţiile în care Spania luptă pentru a atinge din nou vitalitatea crizei economice din 2008, turismul susţine piaţa muncii, impulsionează creşterea economică (de circa 3%) şi permite alimentarea bugetului pentru cheltuieli sociale.

Cifrele din primul semestru al acestui an, publicate recent, oferă o idee privind această dependenţă extremă: 37 de de miliarde de euro cheltuiţi de vizitatorii străini, dintre care opt în Catalonia şi 5,2 în Arhipelagul Baleare.

În primele şase luni ale anului, 36,3 milioane de persoane au vizitat Spania – o creştere cu 14,8% faţă de anul trecut.

Asfel, la nivel macroeconomic, turismul asigură 10% din PIB şi două milioane de locuri de muncă. Numai în Catalonia, turismul generează aproximativ 50 de miliarde de euro.

Actele de vandalism din Barcelona, strâns legate de mișcarea separatistă din Catalonia

Actele de vandalism din ţara iberică sunt un fenomen mai puţin izolat decât pare la o primă vedere. În primul rând, pentru că grupările vinovate fac parte din CUP, o mişcare anticapitalistă şi separatistă care exercită o influenţă puternică în actualul proces separatist care va duce, pe 1 octombrie, la un referendum privind independenţa Cataloniei. Consultarea populară este respinsă de Guvernul central de la Madrid.

Principiul după care acţionează ei este: dacă această regiune este a noastră, să nu lăsăm turiştii să o distrugă sau să o modifice. Astfel, aceste mini-echipe de comando turistofobe exprimă cu violenţă o nemulţumire generalizată în Spania – şi în alte ţări europene – faţă de faptul că afluxul masiv de vizitatori transformă cartierele, fac viaţa mai scumpă, împing localnicii către periferie şi modifică tipul de magazine şi chiar de a face comerţ.

“Nu turiştii sunt problema, vor fi întotdeauna bineveniţi. Problema este modelul de dezvoltare turistică, ce afectează ţesătura urbană şi autenticitatea sa”, a atras atenţia Janet Sanz, însărcinată cu urbanismul la Primăria Barcelona.

De doi ani, municipalitatea, condusă de Ada Colau, o fost militantă împotriva evacuărilor imobiliare, se luptă împotriva înmulţirii apartamentelor turistice, adesea fără licenţă, care sunt oferite pe platforme de închiriere sezonieră. Un nou Plan de Urbanism prevede o „scădere turistică” în cartierele centrale.

Deşi sentimentul de saturaţie este naţional, acesta devine evident în special în regiunile turistice unde naţionalismul este puternic. Astfel, manifestaţiile de respingere (simbolice sau violente) sunt mai pregnante în zonele catalane şi în Ţara Bascilor, care îşi pansează rănile după patru decenii de terorism separatist.