Companiile japoneze sprijina astfel programul de reforma economica promovat de premierul Shinzo Abe, care spera ca majorarile salariale vor stimula consumul, transformand revigorarea industriei si profiturile mai mari ale exportatorilor intr-o crestere economica mai puternica.

Programul economic al premierului Abe a revitalizat industriile de export prin deprecierea yenului, care a consolidat competitivitatea produselor japoneze pe piata globala.

Producatorii auto japonezi au fost principalii beneficiari ai deprecierii monedei, inregistrand cresteri puternice ale profiturilor in ultimele 12 luni. Guvernul a cerut marilor companii sa ofere majorari salariale.

Toyota, cel mai mare producator auto din lume, a anuntat miercuri o majorare salariala medie de 2.700 yeni (26 de dolari) pe luna pentru angajatii care fac parte din sindicat incepand din aprilie, cu 0,8% fata de remuneratia din anul financiar 2013-2014, care se va incheia la 31 martie. Salariile nu au mai crescut la Toyota din anul 2008.

In timp ce majorarea salariului de baza este relativ mica, Toyota a acceptat cererea sindicatului de a creste bonusurile si primele primite in acest an de angajati la un nivel mediu de 2,44 milioane yeni (circa 23.000 de dolari), echivalentul a aproape 7 salarii medii lunare, scrie Mediafax.

Toshiba a anuntat de asemenea prima majorare a salariilor incepand din 2008, de 1.000 - 2.000 yeni (pana la 20 de dolari).

Honda a majorat de asemenea salariile angajatilor in medie cu 2.200 yeni (21,4 dolari) si va plati in acest an bonusuri echivalente, in medie, cu aproape sase salarii lunare.

Nissan, partenerul de alianta al grupului Renault, va acorda incepand din aprilie salarii crescute in medie cu 3.500 yeni (34 de dolari) si bonusuri echivalente cu 5,6 salarii medii lunare.

Panasonic, desi a inregistrat in ultimii ani pierderi de cateva miliarde de dolari, a convenit de asemenea o majorare de 2.000 de yeni (aproape 20 de dolari) a salariului mediu.

Guvernul japonez va majora incepand de la 1 aprilie taxa pe vanzare de la 5% la 8%, in incercarea de a aseza cea mai mare datorie de stat din lume pe o panta descendenta dupa mai multi ani de crestere a cheltuielilor publice pe programe de stimulare a cresterii economice, in contextul presiunilor tot mai mari exercitate de imbatranirea populatiei.