Narcisismul sefilor, vinovat de moartea companiilor. Cum s-au salvat branduri ca Apple, Google sau HP
Narcisismul poate afecta decizia unui director pe partea de strategie, structura si personal. Acum cativa ani, Don Hambrick, expert in analiza directorilor generali, a echipelor manageriale de top si consiliilor administrative, a decis sa cerceteze cu ajutorul unor metode academice riguroase cat de daunator poate fi narcisismul directorilor executivi. Rezultatul? Impresionant de nociv, pana in punctual in care acestia isi pot falimenta propriile companii, scrie revista americana Forbes.
”Acum 15 ani l-am cunoscut pe Don Hambrick la Columbia Business School, expert in analiza directorilor generali, a echipelor manageriale de top si consiliilor administrative. Am fost norocoasa sa il am ca profesor coordonator in timpul doctoratului”, a povestit pentru Forbes, Carly Fiorina, antreprenor american de succes si fost director executiv al HP intre anii 1999 si 2005.
De ce este important studiul asupra narcisismului in costum executiv
In afara faptului ca suntem constienti de existenta multora dintre acestia in lumea afacerilor de astazi, Don explica asa: „Cei care se ocupa cu analiza organizatiilor poate nu cred ca narcisismul directorilor executivi are atata importanta teoretica cat si practica si este posibil sa il considere un element secundar in functionarea organizatiei – suparator pentru cei care trebuie sa il suporte ori suport de glume pentru cei cu simtul umorului, pe seama directorilor plini de ei insisi", spune expertul.
Cu toate acestea, narcisismul in costum executiv poate avea efecte majore asupra rezultatelor organizatei respective. Don Hambrick a finalizat un studiu care explica problemele pe care acesta le cauzeza.
"Narcisismul" poate afecta decizia unui director pe partea de stretegie, structura si de personal. Desi folosim termenul cu foarte multa usurinta, psihologii au studiat indeaproape tema de-a lungul anilor. Hambrick, plecand de la cartile de psihologie, a definit "narcisistul" ca find o persoana care prezinta urmatoarele patru caracteristici de personalitate:
• Exploatare/ Cererea drepturilor: „Insist sa mi se ofere respectul care mi se datoreaza.”
• Leadership/ Autoritate: „Imi place sa fiu in centrul atentiei.”
• Superioritate/ Aroganta: „Sunt mai bun decat altii.”
• Admiratie de sine: „Sunt preocupat de cat sunt eu de extraordinar si special.”
Una dintre provocarile careia Don a trebuit sa-i faca fata a fost dificultatea de a te putea apropia de directorul general al unei corporatii, despre care tu crezi ca este narcisist si sa il si rogi sa iti completeze un test de personalitate pentru a putea determina nivelul. Cu o asemenea cerere nu treci de asistentul sau. Asa ca, oricine studiaza un astfel de caz trebuie sa gaseaca metode discrete pentru a putea evalua cat de narcisista este o persoana.
Mai jos este un rezumat al celor doua studii pe care le-au realizat Don si Arijit Chatterjee, co-autor.
Cat de "increzatori" sunt directorii marilor branduri: Apple, Cisco, Google sau HP
In primul studiu de caz, autorii au analizat 111 directori executivi din industria calculatoarelor si software-ului intre anii 1992-2004. „Intamplator, am in minte un numar de directori executivi narcisisti din lumea tehnologiei din ultimii ani, printre care Meg Whitman (actual executiv al HP), Carly Fiorina (fost executiv al HP), Eric Schimdt (actual executiv al Google) si John Chambers (actual director executiv al Cisco). (Voi argumenta mai tarziu de ce nu cred ca Steve Jobs a fost un director narcisist, in modul in care am definit si acest studiu.)”
Acestia au creat un index al narcisismului directorilor executivi, ce cuprinde patru masuri:
• Marimea fotografiei directorului, in cauza, in raportul anual.
• De cate ori a oferit comunicate de presa relationate cu firma.
• Folosirea persoanei intai singular in comentariile din documentele destinate actionarilor
• Diferenta dintre ce incaseaza directorul executiv (salariul, bonusuri, subventii pentru actiuni) si salariul si beneficiile celei de-a doua persoane cu functia cea mai inalta dupa directorul executiv.
Studiul a aratat ca, cu cat executivivul este mai narcisist, cu atat compania cheltuieste mai mult pe reclame, ca procentaj din vanzari, pe cercetare si dezvoltare ca procentaj din vanzari; cheltuieste mai mult (calculate ca cheltuieli de vanzare, generale si administrative ca procent din vanzari) si realizeaza mai multe tranzactii pe datorie.
De asemenea, directorii executivi narcisisti au tendinta de a face mai multe achizitii si de a plati prime de risc mult mai mari pe companiile pe care le cumpara.
Acestia au mai constatat ca directorii executivi narcisisti sunt asociati cu fluctuatiile mari de performanta ale companiilor – cativa ani ei exceleaza dupa care inevitabil urmeaza o perioada de declin, ani in care nu vor obtine rezultate multumitoare.
Cum reactioneaza managerii narcisisti cand se bucura de succes
In cel mai nou studiu de caz realizat pe aceasta tema, autorii avanseaza cu un pas pentru a vedea cum reactioneaza directorii narcisisti atunci cand au succes, dar si in caz contrar. Autorii au constatat ca:
- Cei foarte narcisisti sunt mult mai putin receptivi la obiectivele si rezultatele recente care le masoara performanta, spre deosebire de cei mai putin narcisisti. Au mai vazut ca, narcisistii ar continua sa faca multe achizitii si sa ofere prime mari de risc, chiar si atunci cand compania lor nu merge foarte bine, in timp ce, aceia mai putin preocupati de propria persoana ar deveni mai conservatori in intampinarea rezultatelor slabe ale companiei.
- Dar, si mai interesant, autorii au ajuns la concluzia ca directorii executivi foarte plini de ei insisi sunt mult mai receptivi la laudele si premiile din partea presei, iar acest lucru ii stimuleaza crescand ritmul achizitiilor facute si ale primelor de risc platite (care, in timp, va distruge valoarea bunurilor actionarilor). Cei mai putin narcisisti nu sunt prea receptivi la atentia pe care le-o ofera media. Cu alte cuvinte, laudele si premiile pe care ar putea sa le primeasca nu le-ar oferi suficienta incredere in sine, pentru a intreprinde astfel de actiuni intr-un ritm alert.
Primul articol a lui Don pe aceasta tema a starnit imediat un feedback negativ din partea presei. Blogger-ul american Leslie Gaines-Ross l-a numit un articol timid despre directorii executivi. Directorul de relatii Publice Richard Edelman „i-a certat” pe profesori pentru ca au judecat gresit modul de operare al executivilor. El s-a contrazis cu un editor al publicatiei britanice Financial Times, care i-a incurajat pe manageri sa fie mai mandri. „ Ei bine, ce spui despre Steve Jobs? El a fost un narcisist. Si a avut destul succes”, i-a replicat editorul prestigiosului ziar de business.
A fost sau nu Steve Jobs un narcisist?
Ce parere are expertul american despre parintele Apple, decedat in octombrie anul trecut? Oricine a citit bibliografia lui Walter Isaacson stie ca parintele Apple a fost oarecum narcisist, chiar daca s-a temperat pana sa se intoarca la Apple (AAPL) in 1997. Esuand de doua ori – la Apple prima oara, apoi la NeXT – a devenit mai umil. Lui Steve i-a placut sa-si promoveze in stil grandios produsele, dar nu a insistat sa apara in toate declaratiile de presa. Daca analizam comunicatele de presa din 2009 sau cele din oricare alt an ii vom vedea citati pe Phil Schiller, Ron Johnson sau pe Eddy Cue.
Desi Steve avea opinii solide si nu a fost niciodata timid in a le impartasi, nu prea a folosit persoana intai singular cand se adresa publicului. Au fost o multime de „noi” atunci cand se referea la Apple. Jobs era, totodata, tolerant si putea fi convins de un punct de vedere total diferit de al sau, dupa ce il analiza. Majoritatea narcisistilor nu ar putea lua in considerare si alte opinii.
Cel poreclit "Michelangelo al erei digitale" a angajat cei mai competenti oameni pentru a fi inconjurat de ei. Multi narcisisti s-ar simti amenintati daca ar avea in apropierea lor persoane mai destepte decat ei (probabil de teama ca ar putea fi „descoperiti” pentru ceea ce sunt).
Directorii generali executivi au tendinta de a nu isi planui succesiunea. Multi l-au criticat pe Jobs inainte sa moara pentru ca nu a avut un plan de succesiune, dupa care si-au dat seama ca, de fapt, a avut unul chiar foarte detaliat – doar ca nu l-a publicat.
Celelalte critici la adresa studiului profesorilor sunt oameni ca Edelman, care spun „Vrei sa spui ca toti directorii executivi ar trebui sa fie timizi?”, dar nu este cazul aici.
Cum sta treaba cu optimismul. Cu cat il dozam pentru a nu cadea in cealalta extrema
Optimismul este sanatos, in timp ce aroganta nu. Increderea in sine este sanatoasa, megalomania nu. Sa crezi ca poti face o treaba buna ca director este sanatos. Sa crezi ca stii mai bine decat altii, nu. Ai nevoie de incredere si convingere ca sa poti avea succes ca executiv. Ce concluzioneaza aceste studii este ca, dus la extreme, narcisismul omoara o companie si o data cu ea si cariera directorului sau.
Pe de alta parte, putem intelege de ce multi manageri exagereaza cu increderea in sine. De-a lungul intregii lor cariere, au fost recompensati pentru aceasta si pentru asumarea riscurilor.
Pe scurt, ramaneti cu picioarele pe pamant in timp ce continuati sa ajungeti la stele.