Tari aflate sub embargo au importat in ultimii 12 ani armament de peste doua miliarde de dolari
Tarile care fac obiectul unui embargo international privind inarmarea au reusit sa importe armament in valoare de 2,2 miliarde de dolari incepand cu anul 2000, potrivit unui raport al organizatiei umanitare OXFAM, relateaza AFP.
In ciuda a 26 de embargouri internationale in vigoare in aceasta perioada, decretate de ONU sau alte organizatii regionale, mai multe tari au reusit sa stranga un arsenal considerabil.
Raportul da exemplul Myanmarului (cu o valoare estimata la 600 de milioane de dolari cheltuiti intre 2000 si 2010), Iranului (574 de milioane de dolari intre 2007 si 2010) si al Congoului (124 milioane de dolari intre 2000 si 2002).
Pentru OXFAM, aceste cifre indica necesitatea de a recurge la un tratat constrangator care sa reglementeze comertul armelor conventionale in lume. Un tratat international privind comertul armelor clasice (TCA) urmeaza sa fie negociat intre 2 si 27 iulie la ONU.
Organizatia da exemplul Siriei, al carei principal furnizor este Rusia si care a acumulat in 2010, pentru suma de 167 de milioane de dolari, echipament de aparare antiaeriana, si pentru un milion de dolari, arme usoare si munitie. O parte din aceste arme "a jucat un rol principal in represiunea Guvernului sirian impotriva miscarii de opozitie", conform OXFAM.
Siria face obiectul unui embargo al Uniunii Europene inca din mai 2011, privind vanzarea "de arme si materiale care ar putea fi folosite pentru represiune".
"Embargourile existente sunt foarte usor de ocolit", a declarat Anna MacDonald, directoarea campaniei pentru controlul armelor din cadrul OXFAM. "Va trebui ca noul tratat sa fie cu adevarat strict".
"Cum se explica faptul ca un comert de banane este mai strict reglementat decat unul de mitraliere?", a adaugat ea.
Pentru a fi eficace, tratatul va trebui sa includa criterii constrangatoare din punct de vedere juridic pentru a impiedica transferul de arme atunci cand exista riscuri importante ca aceste arme sa fie utilizate pentru a incalca legile internationale privind drepturile omului.
"Un acord lejer ar putea fi mai grav decat nici un tratat deoarece ar da legitimitate unui sistem deficient", a mentionat MacDonald.