Soarta zonei euro se va decide la Roma. WSJ: Taxele mari pe munca blocheaza revenirea economiei Italiei. "Statul ne strange de gat"
Italia a inregistrat in ultimii 10 ani cea mai slaba crestere economica dintre tarile cu economii dezvoltate si traverseaza cea mai indelungata recesiune de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Unul dintre principalele motive ale acestei evolutii il reprezinta taxele prea mari pe profit si pe munca.
Statul italian preia aproximativ doua treimi din profitul brut al firmelor prin taxe pe profit si pe munca, potrivit unei analize Wall Street Journal (WSJ).
"Statul ne strange de gat", se plange Partizia Zanotta, proprietarul unei firme de sudura cu 10 angajati din nordul Italiei, care a redus programul de lucru si a renuntat la investitii in echipamente din cauza crizei economice.
Italia a avut in ultimii 10 ani cea mai slaba crestere economica dintre cele 34 de state membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE). Economia este inca in recesiune in urma crizei financiare, iar somajul a atins cele mai ridicate niveluri din ultimii 40 de ani.
Situatia Italiei preocupa Europa, diversi oficiali ai UE avertizand ca, in absenta unor schimbari semnificative, datoria de stat uriasa acumulata de guvernul de la Roma ar putea deveni in scurt timp nesustenabila.
Italia are cel mai ridicat grad de indatorare din UE cu exceptia Greciei.
"Soarta Italiei va influenta decisiv soarta zonei euro. In acest sens, viitorul zonei euro nu va fi decis la Paris, Berlin, Frankfurt sau Bruxelles. Va fi decis la Roma", a declarat Jörg Asmussen, mebru din partea Germaniei in Consiliul Guvernator al Bancii Centrale Europene.
Produsul Intern Brut (PIB) al Italiei a scazut cu 0,1% in trimestrul al treilea fata de cel anterior, iar somajul a ajuns in septembrie la 12,5%. Datoria de stat inregistrata la jumatatea anului este de 133,3% din PIB, iar guvernul a incheiat anul 2012 cu un deficit bugetar de 3% din PIB (metodologia ESA).
Modelul Italiei se bazeaza in mare masura pe taxe asupra muncii, platite atat de companii, cat si de angajati, pentru a finanta sistemul public de pensii. Platile in contul pensiilor totalizeaza aproape 13% din PIB, de doua ori mai mult decat in Statele Unite si cu o treime peste nivelul din Germania, potrivit datelor OCDE, citate de WSJ.
Guvernele care s-au succedat in ultimii ani la Roma au incercat fara succes sa implementeze reforme in sistemul de pensii.
"Este absurd: un angajat in Italia costa mai mult decat in Spania, dar are un venit mai mic", comenteaza pentu WSJ Riccardo Illy, proprietarul marcii de cafea cu acelasi nume.
Contributiile obligatorii la sistemul de pensii reprezinta 33% din salariul brut in Italia, iar rata efectiva de taxare a muncii este de aproximativ 60%, potrivit analizei WSJ.
Economistii noteaza ca situatia ii afecteaza in principal pe tineri, care isi gasesc de lucru mai greu si se aleg cu venituri reduse.
Premierul Enrico Letta a prezentat in luna octombrie proiectul de buget pentru anul viitor, care include reduceri de taxe in zona muncii si a companiilor totalizand 3 miliarde euro. Efectul real mediu la nivelul economiei ar fi cresterea salariului net cu aproximativ 10 euro pe luna.
Carlo Cottarelli, fostul sef al departamentului fiscal in cadrul FMI, a fost cooptat de Letta in guvern pentru a pregati un plan de reducere a chelltuielilor publice cu 10 miliarde euro pana in 2017.
In prezent, bugetul Italiei se ridica la 807 miliarde euro. Produsul Intern Brut al Italiei a fost in 2012 de 1.567 miliarde euro.