"Cateodata uitam de ce studiem istoria. Apela la trecut pentru a intelege viitorul, dar si pentru a trage invataminte. (...) Imperiul Bizantin - partea de est a Imperiului Roman, care a continuat sa se dezvolte mult dupa declinul Romei - se bucura de distinctia de a fi unul dintre foarte putinele state care au supravietuit peste un mileniu, de la fondarea orasului Constantinopole in 330 si pana in 1453", scrie, intr-un comentariu in cotidianul The Guardian, Peter Frankopan, director al Centrului pentru Cercetare Bizantina la Universitatea Oxford.

La fel ca UE, Imperiul Bizantin era un teritoriu multietnic, care includea economii locale diferite, variind de la orase foarte active la targuri, de la porturi la asezari rurale. De asemenea, imperiul avea si o moneda unica.

Contrar practicii larg raspandite de a descrie reglementarea excesiva sau prea complexa ca "bizantina", Imperiul Bizantin a fost in fapt un model de rafinament, mai ales in domenii in care Uniunea Europeana este deficitara. Imperiul nu se confrunta cu ineficienta si disparitati in privinta taxelor: profiturile nu puteau fi transferate in regiuni cu un regim mai favorabil de taxe. De asemenea, exista o uniune politica, fiscala si economica. Taxele erau aceleasi peste tot, iar resursele putea fi alocate dinspre regiuni mai bogate spre cele mai sarace.

"Libertatea, comenta nemultumit un autor din secolul XI, insemna sa scapi de taxe", scrie cercetatorul de la Oxford.
Daca birocratii UE ar invata din structura imperiului, ar putea observa cum a facut acesta fata recesiunii cronice, generate de unele din slabiciunile care au paralizat economiile occidentale in prezent. Pe la 1070, veniturile statului bizantin s-au prabusit, in timp ce cheltuielile au continuat sa creasca, precum cele militare. Situatia a fost agravata de o criza puternica de lichiditate. Atat de grava devenise situatia, incat usile trezoreriei stateau larg deschise. Nu avea sens sa fie incuiate, intrucat nu exista nimic inauntru care sa merite furat, scrie o sursa de la vremea respectiva.

Persoanele responsabile de criza nu au fost tratate cu mila, afirma Frankopan.

"Herman Van Rompuy de la cea vreme, un eunuc numit Nikephoritzes (micul Nikephoros, n.r.), a fost atacat de populatia furioasa din cauza cresterilor de preturi si declinului standardului de viata, iar ulterior a fost torturat pana a murit. Nemultumirea generalizata a condus la demiterea neceremonioasa a altor personaje importante, dintre care multi au devenit calugari, probabil pentru a se putea ruga pentru iertarea pacatelor", se arata in articol.

Criza a dat nastere si unui cunoscut personaj antisistem, ale carui argumente despre motivele pentru care lucrurile mergeau prost erau atat de "convingatoare", a afirmat un contemporan, incat oamenii il intampinau cu aplauze peste tot si ii acordau dreptate. Mesajul acestuia ca liderii de la vremea respectiva erau inutili era greu de contrazis.

Diversele politici cu jumatati de masura incercate s-au dovedit a fi dezastruoase. Dintre acestea, devalorizarea monedei prin emiterea unei cantitati mai mari de monede si reducerea continutului de metal pretios este un procedeu similar cu masurile neconventionale luate de marile banci centrale in prezent pentru sustinerea economiei, afirma cercetatorul.
Odata cu agravarea situatiei, a venit si momentul inlaturarii totale a vechii garzi. Au fost adusi oameni noi, cu idei radicale.

Solutia a inclus trei componente. In primul rand, monedele din circulatie au fost inlocuite cu altele, care reflectau corect valoarea reala. A doua parte a solutiei a fost reprezentata de reformarea sistemului de taxe, prin folosirea ca baza pentru colecatare a unui document in care erau inregistrate persoanele cu proprietati, precum si activele pe care le detineau.

Ultima componenta a planului a fost reducerea barierelor comerciale pentru a-i incuraja pe strainii cu capital sa investeasca in comert. Din cauza problemelor grave ale imperiului, aceste bariere comerciale au fost coborate atat de jos, incat strainii au beneficiat, pentru o perioada scurta, de conditii mai avantajoase fata de locuitorii imperiului.

Procesul a functionat: nu a fost atat de dureroes precum se anticipa si a ajutat la resuscitarea unui pacient aflat in criza, afirma cercetatorul de la Oxford.