"În timp ce, în anii 1980 şi 1990, aproximativ 60% din toate ingredientele active erau de origine europeană, situaţia a fost răsturnată complet din 2010, China şi India reprezentând acum până la 60% din producţia totală. Criza a fost ca o alarmă pentru guvernele europene şi societatea europeană în ceea ce priveşte nevoia urgentă de a diminua dependenţa economică şi medicală de restul lumii", se menţionează în analiza băncii.

Potrivit Saxo Bank, Emmanuel Macron a cerut 'suveranitate europeană şi naţională' şi 'independenţă deplină' pentru anumite părţi ale pieţelor medicale.

"Alţii, cu siguranţă inspiraţi de stimulentele financiare ale Japoniei pentru a muta producţia companiilor japoneze din China, au mers mai departe cu această idee şi au solicitat o politică industrială europeană care să urmărească relocarea cât mai multor activităţi economice în Europa", mai arată analiza.

Potrivit băncii, relocarea lanţurilor valorice "nu este o idee nouă".

"Este la fel de veche ca globalizarea în sine, însă a revenit la modă în ultimii ani pe fondul protecţionismului în creştere - şi a câştigat mai mult teren în ultimele luni din cauza pandemiei. De la campania din 2016 a lui Trump până la campania de producţie din Marea Britanie de azi, în favoarea relocării 'agresive' a lanţurilor de aprovizionare în Marea Britanie, există convingerea fundamentală că, dacă mai multe produse şi bunuri sunt produse acasă, economia se va deveni mai bună", susţin analiştii Saxo Bank.

Comerţul din zona euro se caracterizează printr-un excedent masiv, în mare parte datorită Germaniei care a atins un excedent de 338 de miliarde euro în perioada de 12 luni până în martie 2020, ceea ce reprezintă aproximativ 2,8% din PIB-ul din zona euro. Acesta este al doilea cel mai mare excedent comercial din lume, după China.

"Apoi, europenii vând mai mult în străinătate (în afara Uniunii) decât cumpără. Regimul comercial deschis al UE este, prin urmare, marcat de o puternică dependenţă de exporturi şi de o dependenţă mai mică de import - ceea ce înseamnă că UE este în mare parte autonomă, în special în majoritatea mărfurilor agricole de bază", mai arată analiza.

Chiar dacă îşi poate recăpăta autonomia, analiştii Saxo Bank susţin că relocarea este "departe de soluţia miracol despre care vorbesc atâţia".

"Cel puţin, necesită resurse, abilităţi, leadership şi o toleranţă pentru costuri ridicate - iar asta fără a lua măcar în considerare posibilele represalii din partea Chinei. Presupune că ţările gazdă au forţa de muncă şi cunoştinţele necesare, ceea ce nu este mereu cazul pentru producţia multor produse şi bunuri", susţin analiştii.

Potrivit băncii, relocarea implică de obicei costuri mai mari pentru afacerile care sunt trecute aproape sistematic consumatorilor. În contextul negocierilor CFM de şapte ani şi a instrumentului "Next Generation EU", Comisia Europeană şi-a propus să impulsioneze Horizon Europe - un program deja existent, care vizează consolidarea autonomiei în lanţurile valorice strategice, printre altele.

"Dacă este validat de Consiliul European, pachetul total ar putea ajunge la 94,4 miliarde euro în perioada 2021 - 2027, faţă de 80,9 miliarde euro iniţial. Prin urmare, pachetul alocat pentru a reduce dependenţa UE de comerţul exterior ar reprezenta, în cel mai bun caz, 0,08% din PIB-ul UE pe an. Chiar şi luând în considerare alte programe, cum ar fi cele care vizează impactul schimbărilor climatice şi care vizează dezvoltarea de noi grupuri industriale, aceasta este doar o picătură în ocean. Ambiţia UE de a deveni mai autonomă nu este decât promisiuni deşarte", susţin analiştii băncii.