Desi mai apreciat in cadrul dreptei decat al stangii, acest barbat cu ambitii asumate, cu ton de multe ori autoritar, si-a trasat timp de doi ani in aceasta functie drumul catre Matignon, sediul Guvernului, in ritm de polemici generate de fermitatea sa.
 
Ultima este disputa din ianuarie cu polemistul Dieudonné, condamnat de mai multe ori pentru antisemitism si ale carui spectacole a reusit sa le interzica. Cu cateva luni inainte, el a provocat o revolta dupa arestarea la scoala si expulzarea in Kosovo a unei eleve de liceu de etnie roma, in varsta de 15 ani, care locuia in estul Frantei, relateaza AFP, preluata de Mediafax.
 
Membri ai stangii radicale din cadrul partidului au cerut deseori demiterea lui. Aceasta pentru ca Manuel Valls place mai mult dreptei. Intr-un sondaj publicat in martie, 41 la suta dintre simpatizantii dreptei l-ar fi ales drept premier dintre personalitatile socialiste, fata de doar 20 la suta dintre simpatizantii stangii.
 
Energia sa la Ministerul de Interne si mediatizarea interventiilor sale amintesc de predecesorul sau de dreapta devenit presedinte, Nicolas Sarkozy.
 
Valls este apreciat de femei si pentru imaginea sa de barbat care arata bine si, potrivit unui sondaj al revistei Elle, 20 la suta dintre frantuzoaice si-ar dori o aventura cu acest brunet cu ochii albastri, recasatorit cu o violonista.
 
Nascut la Barcelona la 13 august 1962 dintr-o mama elvetiana italiana si un pictor catalan, Manuel Valls a devenit cetatean francez la varsta de 20 de ani si a ramas un suporter fidel al clubului de fotbal Barcelona. El a studiat istoria si este tatal a patru copii.
 
Dupa modelul lui Tony Blair, care a zdruncinat partidul socialist, el s-a afirmat in cadrul aripii "conservatoare" a partidului, sugerand ca ar trebui sa se renunte la cuvantul "socialist". El a criticat si legea votata de socialisti care limiteaza munca in Franta la 35 de ore pe saptamana.
 
Ales primar al Evry, o periferie multiculturala din Paris, in 2001, si in Adunarea Nationala dupa un an, Manuel Valls ramane un outsider in partidul sau, adeseori agresiv si dificil.
 
In 2011, s-a prezentat la alegerile primare ale partidului socialist in calitate de candidat la prezidentiale. El s-a facut remarcat prin criticile aduse "vechilor retete" ale stangii dar nu a obtinut decat 6 la suta. El s-a raliat atunci cu François Hollande, caruia i-a devenit director de comunicare in campanie.
 
Cand Hollande a castigat alegerile in 2012 in fata lui Nicolas Sarkozy, el l-a recompensat pe Manuel Valls, care a facut mereu din securitate o miza majora, numindu-l ministru de Interne, un minister perceput deseori drept o rampa de lansare catre Matignon. Acolo, el continua politica lui Nicolas Sarkozy demoland numeroase tabere ilegale ocupate de romi. Aceasta actiune este aprobata de majoritatea francezilor, dar criticata de asociatiile pentru consolidarea politicii de insertie a romilor.