Daca din 2008 mica natiune insulara a reusit sa evite o prabusire economica de proportii, in principal datorita controalelor de capital impuse de guvern, care au dus la evitarea unei deprecieri monetare de proportii, bancile au mizat pe tactici de amanare in procesele cu creditorii, masura care acum isi dovedeste ineficienta.   

In acest moment, nu sunt prea multe variante viabile pentru salvarea tarii si cea mai mare teama in randul oficialilor europeni este ca batranul continent va fi afectat de situatia care sta sa izbucneasca in zona. Prabusirea de care a avut parte Islanda in 2008 a contribuit la criza europeana si un alt scenariu similar va crea cu siguranta panica printre investitori.   

In timpul perioadelor de boom economic, Islanda a operat mai degraba asemanator unui fond de investitii, decat unei natiuni suverane. Primele trei banci ale tarii au acumulat active din intreaga lume, asa ca la apogeul acestei situatii numarau de zece ori mai multi bani decat PIB-ul tarii.

Institutiile bancare au reusit sa atraga un asemenea capital promitandu-le depozantilor, majoritatea britanici si olandezi, returnari ale investitiilor de cateva ori mai mari decat ar fi obtinut acestia in tarile de origine. Pentru o perioada, bancile au reusit sa se tina de promisiune, datorita faptului ca se imprumutau ieftin intr-o moneda si dadeau cu imprumut in altele, care presupuneau dobanzi mai mari. Aceasta strategie le-a permis sa imprumute miliarde de coroane islandeze propriei populatii, alimentand o bula imobiliara de proportii.

In cele din urma, asa cum era de asteptat, totul s-a prabusit spectaculos. Fluxul investitional care alimenta profitul bancilor a scazut dramatic, ducand la o spirala a devalorizarii monetare, si nu numai, ce ameninta sa ingroape peste noapte toate economiile islandezilor. Guvernul a raspuns insa prompt crizei si, cu ajutorul Fondului Monetar International, a introdus controale de capital care sa limiteze fluxul de bani ce tranzita granitele tarii. Acest lucru a dus la pastrarea valorii monetare. In acelasi timp, FMI a imprumutat Islandei cinci miliarde de dolari pentru a o ajuta sa se puna din nou pe picioare. Si, desi nu pare a fi o suma mare de bani, reprezinta de fapt peste o treime din PIB-ul tarii.

In continuare, economia statului a dat semne de revenire, avansand intr-un ritm chiar mai bun decat vecinii sai. Rata somajului a scazut de la 8% in 2009, aproape la jumatate. In plus, increderea consumatorilor a crescut, asemenea turismului din tara, una din cele doua industrii majore, alaturi de pescuit.  

In realitate insa, progresul economic al Islandei este abia vizibil. Guvernul si bancile nu au facut altceva decat sa adopte masuri temporare prin care sa amane rezolvarea problemelor. Controlul de capital a facut ca oamenii sa fie nevoiti sa cumpere mai mult bunuri locale, decat de import, ceea ce nu a fost neaparat un lucru bun, pentru ca a dus la o stabilizare economica artificiala. Intre timp, ratele mari ale dobanzilor au scumpit imprumuturile, iar PIB-ul national a incetinit la o crestere de numai 1,6% anul trecut si este de asteptat sa continua sa scada in acest an.

Aceasta reprezinta partea mai putin placuta a controlului de capital pentru ca, obligand oamenii sa cumpere numai produse locale si limitandu-le drastic optiunile, acestia vor inceta in cele din urma sa mai cheltuiasca aceleasi sume.

Consumul national si investitiile din Islanda sunt acum cu 20% mai slabe decat in perioada de dinaintea crizei si continua sa scada.

O parte buna in toata aceasta situatie este faptul ca islandezii au inteles ca este timpul sa isi achite din datoriile la banci si se concentreaza pe asta.   

Cetatenii au votat in luna mai aducerea la putere a aceleiasi coalitii guvernamentale care exista si in anii de boom economic. Noul guvern a promis in timpul campaniei ca va reduce controlul de capital si ca va obliga bancile sa mai taie din ipotecile acordate, promisiuni care au pus in garda agentiile de rating. De teama ca guvernul isi va duce la indeplinire planul riscant, S&P si-a modificat predictia pentru Islanda in luna iunie, in una negativa, in timp ce FMI si-a exprimat de asemenea ingrijorarea.   

In acest moment, optiunile sunt limitate. Daca Islanda isi mentine controlul de capital, economia va continua sa se micsoreze vazand cu ochii. Daca il va ridica, pretul activelor se va prabusi, iar locuitorii isi vor trimite economiile peste hotare. In plus, instabilitatea va pune serios pe fuga investitorii.

De ce afecteaza asta Europa? Pentru ca Islanda nu este singura tara de pe continent care a impus controale de capital. Momentul in care si restul statelor renunta la ele va fi definitoriu pentru moneda euro si integritatea economica europeana. Faptul ca Islanda ar putea da deja startul, va duce la un efect de domino. 

De asemenea, bancile islandeze ar putea pierde peste 75% din cei mai importanti deponenti ai sai, multi fiind fonduri de achizitii care au legaturi de tranzactionare ce afecteaza datorii si guverne straine, asa ca un soc economic in Islanda s-ar putea face resimtit inclusiv in Italia si Franta, acolo unde datoria straina creste exponential pe masura trecerii timpului. 

Si sa nu uitam ca Islanda este prima tara care s-a prabusit la inceputul crizei economice, chiar daca a fost si prima care a dat apoi semne de revenire. Faptul ca este un stat mic cu o economie simpla inseamna ca este mai putin capabil sa isi ascunda problemele sub o serie de actiuni monetare de mantuiala.

In 2008, declansarea seriei de prabusiri economice a fost un semnal de alarma pentru ce urma sa le astepte pe restul tarilor si sistemelor lor bancare. Asa ca investitorii vor fi acum de doua ori mai atenti la situatia de aici si la masurile luate de guvern, incercand sa descopere din timp semnele unei evolutii similare.