In Mumbai se gaseste bazarul Jhaveri sau piata de bijuterii, un adevarat taram al fagaduintei pentru cei care cauta aur.

Miresele, in special, sunt de parere ca nunta nu este completa fara abundenta metalului pretios.   

Mai mult de jumatate din populatia Indiei nu are nicio legatura cu bancile sau cu oricare instrument financiar. Majoritatea oamenilor care traiesc la sat sunt analfabeti, asa ca depunerea agoniselii la banca iese din discutie. Pentru ei, cea mai sigura cale de a isi proteja veniturile o reprezinta investitiile in aur, pe care il privesc ca pe un bun palpabil, usor de depozitat. In aceste conditii, pretul acestui metal a crescut anul trecut cu aproximativ 13%.  

Adevarata problema este insa ca India nu produce deloc aur pe plan local, asa ca tot ce se cumpara pe teritoriul tarii vine din import.

In 2012, tara a cheltuit 56 miliarde de dolari numai in aceasta directie, lucru ce a dus la un deficit fiscal masiv.  

"S-ar putea sa nu avem alta solutie decat sa scumpim importurile de aur", si-a declarat ingrijorarea Palaniappan Chidambaram, ministrul de finante al Indiei.  

Alti oficiali sunt insa de parere ca o astfel de masura nu va afecta prea mult cumparatorii din India, mai ales avand in vedere ca pretul proprietatilor a fost lovit de recesiune si piata bursiera intampina la randul ei probleme, asa ca aurul pare printre putinele investitii sigure in acest moment.  

Reversul medaliei este ca, din cauza investitiilor masive in metalul pretios, rezervele financiare ale tarii au inceput sa scada vazand cu ochii, iar bancile se plang de lipsa lichiditatilor.   

Nu sunt insa sanse ca lucrurile sa se schimbe prea curand, achizitionarea aurului fiind mai mult o traditie ce tine de cultura indiana, decat un proces economic.