Această a opta serie de măsuri - susţinută de China şi Rusia, cele mai apropiate susţinătoare ale Coreei de Nord - vizează să pedepsească regimul din cauza testului nuclear pe care l-a efectuat la 3 septembrie.

Prin sancţiunile sale, de fiecare dată mai dure, ONU vrea să determine Phenianul să-şi negocieze programele de înarmare nucleară şi convenţională, considerate o ameninţare la adresa stabilităţii lumii.

În opinia Statelor Unite, Regatului Unit, Franţei, sau Italiei, rezoluţia adoptată luni este ”foarte solidă”, ”echilibrată” şi permite ONU să-şi afirme ”unitatea” şi ”hotărârea”.

”Noi nu căutăm războiul”, a dat asigurări ambasadoarea americană la ONU Nikki Haley, care aprecia săptămâna trecută că Phenianul ”doar asta caută”. Ea a recunoscut luni că Nordul ”nu a trecut de un punct din care nu mai există întoarcere”.

Primul proiect al textului american, făcut public miercuri, era ”maximal” în ”absolut totul”, potrivit unui diplomat. El prevedea un embargo total asupra petrolului, produselor petroliere şi gazelor naturale, trimiterea în Coreea de Nord a expatriaţilor - aproximativ 93.000 de persoane potrivit Washingtonului -, blocarea averii lui Kim Jong-un, interzicerea importurilor de textile nord-coreene şi inspecţii cu forţa a navelor în apele internaţionale suspectate că încalcă rezoluţiile ONU.

Însă pentru a-şi asigura susţinerea Rusiei şi Chinei în acest vot, Statele Unite au fost nevoite să-şi revizuiască în scădere pretenţiile şi să consolideze paragrefele referitoare la căutarea unei soluţii ”paşnice” a crizei.

Gazele, petrolul și textilele, vizate de noile restricții

După mai multe zile de negocieri intense, embargoul cu privire la gazele naturale a fost păstrat, însă în privinţa petrolul vânzările vor fi limitate la 500.000 de barili pe o perioadă de trei luni, începând la 1 octombrie, şi urmează să crească la două milioane de barili începând de la 1 ianuarie, pe o perioadă de 12 luni.

Este vorba despre o reducere cu 10% a produselor petroliere, potrivit Departamentului american al Energiei, care estimează la 2,2 milioane de barili importurile nord-coreene. Phenianul importă în principal benzină şi disel din China, potrivit Statelor Unite.

”Este un picior în parg”, a subliniat un diplomat sub acoperirea anonimatului, în opinia căruia, chiar şi cu aceste concesii, textul adoptat este foarte dur.

În cadrul discuţiilor, blocarea averii liderului nord-coreean - pe care Moscova nu a vrut-o - a fost retrasă din text. Statele Unite au dat asigurări că nu vor schimbarea regimului, iar astfel este dificil să fie vizat în mod direct Kim Jong-un, a pledat Moscova, potrivit unei surse diplomatice.

Interdicţia cu privire la textile nu a ridicat probleme.

Măsurile cu privire la expatriaţii nord-coreeni şi inspectarea navelor suspecte sunt mai puţin stricte decât în textul iniţial, mai ales la cererea Moscovei, potrivit unor diplomaţi. În Rusia muncesc aproximativ 35.000 de expatriaţi nord-coreeni.

În ultima rezoluţie care impune sanţiuni, adoptată pe 5 august, numărul muncitorilor expatriaţi nord-coreeni a fost plafonat. Noua rezoluţie prevede o informare cu privire la expirarea contractelor de muncă a expatriaţilor.

Noua rezoluţie îl adaugă pe Pak Yong Sik, unul dintre conducătorii programului cu privire la rachete, pe o listă ”neagră”, împreună cu alte trei agenţii nord-coreene, inclusiv cea însărcinată cu propaganda regimului.

Coreea de Nord amenință cu ”cea mai mare dintre suferinţe şi dureri”

Înaintea adoptării textului, Coreea de Nord şi-a exprimat sus şi tare opoziţia faţă de noile măsuri. Ea a avertizat Statele Unite că le va provoca ”cea mai mare dintre suferinţe şi dureri”, în cazul în care continuă să vrea ca ONU să înăsprească sancţiunile pe care i le impune.

Nordul ”va face astfel încât să fie absolut sigur că Statele Unite vor plăti preţul”, a insistat Phenianul.

Ultima serie de sancţiuni internaţionale, pe 5 august, a fost impusă după două tiruri de rachete intercontinentale nord-coreene.Ea interzice importurile de cărbune, de fier şi peşte provenind din Coreea de Nord şi vizează să priveze regimul de venituri în valoare de un miliard de dolari pe an.

Efectele sancţiunilor pot fi măsurate doar pe termen foarte lung. De exemplu, a fost nevoie de peste zece ani de sancţiuni ca Iranul să-şi negocieze programul nuclear.

Într-un raport publicat în weekend, experţi ONU notează că, ”cu cât este mai extins regimul sancţiunilor” impuse Coreei de Nord, ”cu atât ocolirile sunt mai numeroase”, indiferent că este vorba despre ”embargoul cu privire la armament”, ”sancţiunile financiare” sau ”sectoriale dure”.

În document se denunţă totodată o aplicare aleatorie a sancţiunilor şi se precizează că Phenianul a devenit ”maestru” în ”arta” de a folosi ţări terţe pentru a-şi trimite încărcăturile sau a închea tranzacţii financiare.