De voie, de nevoie, românii s-au obişnuit să trăiască în aceeaşi casă două sau chiar trei generaţi. Un bărbat, de exemplu, a locuit împreună cu soţia şi cei trei copii în numai 26 de mp, până când au devenit adulţi.

Bărbat: “Eu stau cu soţia şi mi-e greu. Când trece ea, trebuie să mă opresc eu. Mă sui pe pat eu că să poată să treacă ea. Asta este.”

În România sunt cele mai mici locuinţe din Uniunea Europeană. Suprafaţa medie a unui apartament sau a unei case din mediul urban este de numai 40 de mp, în timp ce media europeană este de peste 90 de mp. Iar locuinţele de la noi din ţară nu sunt doar mici, ci şi supraaglomerate, arată studiile Eurostat.

Concret, aproape jumătate din populaţia României stă în casă împreună cu prea multe persoane. Şi la acest capitol suntem pe primul loc în Uniunea Europeană.

Ca să nu existe acest fenomen de supraaglomerare, ar trebui că fraţii să împartă aceeaşi cameră doar până la 12 ani, dacă sunt de acelaşi sex. După 18 ani, fiecare persoană singură sau cuplu ar trebui să aibă o camera separată.

Nu e de mirare că cei care locuiesc aşa ajung să aibă stări depresive, de tristeţe şi deznădejde, arată un studiu IRSOP. Iar cei mai mulţi aflaţi în această situaţie sunt tineri, între 18 şi 34 de ani.

Cristina Fulop, psiholog: “E ca într-o capcană prins cel care stă într-un spaţiu foarte mic, dincolo de faptul că nu are niciun fel de intimitate sau este foarte restrânsă. Fiecare dintre noi avem nevoie de un spaţiu personal, chiar şi în raport cu persoanele foarte apropiate nouă.”

Studiile de pe piaţă imobiliară arată că în România există un deficit de un milion de locuinţe.