Programul de consolidari imobile a fost derulat extrem de lent si in municipiul Bucuresti, unde pana la sfartitul anului 2013 au fost finalizate doar 16 imobile (8,4% din cele 190 expertizate tehnic si incadrate in clasa de risc seismic I-pericol public), sunt concluziile unei misiuni de audit efectuate de catre Curtea de Conturi la Unitatea Administrativ-Teritoriala a Municipiului Bucuresti, prezentate in raportul institutiei pe anul 2013.

Auditul a evaluat eficienta si eficacitatea programelor si a masurilor efectuate de autoritati in scopul de a preveni efectele unui cutremur major in Bucuresti, unde un cutremur ar provoca numeroase pagube din cauza sutelor de cladiri de beton armat mai mari de 4 etaje, construite in majoritate in perioada 1930-1945 si fara cunostintele necesare realizarii unor structuri rezistente la cutremur.

Situatia actuala releva ca autoritatile cu atributii au lucrat foarte incet si nu au utilizat nici macar bugetul pus la dispozitie pentru lucrari de consolidare, anual ramanand neutilizate aproximativ 30% din sumele alocate din bugetul de stat cu aceasta destinatie.

Desi nu au utilizat intregul bugetul pus la dispozitie, suma reprezentand contravaloarea lucrarilor de consolidare a fost insa modificata in toate cazurile, in final ajungandu-se la o majorare de peste 40% fata de valoarea initiala.

"In consecinta, in conditiile mentinerii ritmului de derulare a Programului de 1,2 imobile/an, acesta va fi finalizat in aproximativ 154 de ani", este concluzia rezultata in urma evaluarii situatiei actuale.

Curtea de Conturi mai arata ca, desi au fost derulate campanii de informare, acestea nu si-au atins scopul, deoarece s-a observat ca o buna parte din populatie nu este informata asupra pericolelor la care se expun daca nu iau masuri de reducere a riscului seismic al constructiilor existente, iar legislatia in domeniu este neclara, fara termene clare de realizare.

In aceste conditii, in cazul unui dezastru major, Capitala se va confrunta cu un timp indelungat necesar reintrarii in functiune a sistemelor vitale (electricitate, gaze, apa), un numar mare de sinistrati (populatie ramasa fara adapost) si victime, nevoi mari de alimente de baza si echipamente de prima necesitate, un numar redus de medici, lipsa mainii de lucru pentru ajutorarea celor asistati, in special a invalizilor, persoanelor cu dizabilitati, batrani, si lipsa personalui necesar pentru realizarea lucrarilor de reconstructie.

Potrivit datelor oficiale, numai in Capitala sunt 112 cladiri inscrise in clasa I de risc seismic, care prezinta pericol public, construite intre 1900 si 1950, corespunzand constructiilor cu risc ridicat de prabusire la cutremure, si alte 260 imobile, dintre care aproape 60 construite in intervalul 1824-1898. Dintre acestea, doar aproximativ 30 de imobile au fost consolidate incepand cu 1990.

Cutremurul din 4 martie 1977 a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter si a generat pierderi de peste 2 miliarde de dolari, respectiv 5% din Produsul Intern Brut al Romaniei din acel an, potrivit datelor Bancii Mondiale.

Din totalul pierderilor, peste 50% au fost la locuinte, in Bucuresti fiind 90% din victime si 70% din pierderi. Seismul a provocat decesul unui numar de 1.570 de persoane, la care s-au adaugat 11.300 raniti, cauza principala fiind prabusirea a 28 de cladiri inalte.