Televisa din Mexico City, este cea mai profitabila “fabrica” de televiziune din America Latina. Grupul mexican produce mai multe telenovele decat oricare alta companie media din lume si le exporta in peste 50 de tari, nu doar in America de Sud si tarile vorbitoare de spaniola, ci si in Africa, Asia si Europa.

„Cand telenovela <<Si bogatii plang>> (Los Ricos También Lloran, 1979) a fost difuzata in fostele tari comuniste, la inceputul anilor `90, 200 de milioane de oameni o urmareau zilnic”, isi incepe jurnalistul Stefan Ruiz editorialul din cotidianul britanic Financial Times.

Devenise atat de populara incat protagonistul serialului, Rogelio Guerra, care a vizitat Moscova in 1992, a fost rugat sa tina el traditionalul mesaj in noaptea trecerii dintre ani, intrucat presedintele de atunci, Boris Yeltsin, se imbolnavise si nu putea fi prezent la eveniment.

Totodata, staruri de cinema, precum Salma Hayek, Gael Garcia Bernal sau Diego Luna, si-au inceput cariera ca actori de telenovele, la Televisa.

Telenovelele mexicane difera de serialele romantice din Statele Unite printr-o linie bine definita, sesizabila atat in inceputul povestii, cat si in final. Productiile mexicane pot dura pana la sase luni de zile si sunt difuzate, de obicei, in prime time. Povestea clasica numara doi protagonisti, care se intalnesc si se indragostesc. Pusi in diverse situatii (de cele mai multe ori, relatia lor naste controverse in randul celorlalte personaje), sunt despartiti de destin si intrigi, dar raman impreuna in final. Binele invinge intotdeauna raul, iar dragostea iese mereu triumfatoare.

Personajele si imigrantii traiesc aceleasi visuri

„Am crescut in California, SUA, dar n-am fost niciodata fanul telenovelelor. Urmaream, recunosc, ocazional cate un episod cand ma aflam in vizita pe la vreo colega. Cu toate astea, eram constient de efectul pe care il aveau asupra celor din jur, poate si pentru ca observan asta la bunica mea. Rudele din partea tatalui meu provine din Mexic. S-au stabilit in California la mijlocul secolului 20, lucrand pe la ferme, spalatorii, iar mai apoi in fabrici. Tata a fost primul din familie care a reusit sa-si termine scoala si sa urmeze si o facultate. A devenit avocat. Familia mea a trait visul american. Asa mi-am dat seama ca visurile personajelor din telenovele sunt interesante, pentru ca sunt asemanatoare cu cele ale imigrantilor, cu aspiratiile si ambitiile lor”, sustine editorialistul FT.

„Telenovelele inculca aceasta idee: lucrand din greu si cu putin noroc, fireste dupa cateva obstacole care pareau de netrecut, putem ajunge sa castigam bogatia, dragostea si fericirea dupa care tanjim”, concluzioneaza jurnalistul.

Stefan Ruiz a inceput sa realizeze reportaje foto in 2003, cand lucra la revista Benetton Colors. „Am scris povesti despre refugiu, bogatia spirituala, saracie si sclavie. Mi-am dorit apoi sa explorez problematici mai serioase, intr-o maniera mai putin evidenta, iar telenovelele mi s-au parut a fi cele mai potrivite. Asa am ajuns sa fac portrete oficiale, aproape picturale ale actorilor productiilor mexicane. Am vrut sa demonstrez cum frumusetea si statutul social sunt deseori definite de fiecare rasa in parte. De pilda, in general, starurile din telenovele au un look european. Nu acelasi lucru il pot spune despre servitoare. Cat despre cei mai ticalosi din poveste, fizionomia lor difera de la productie la productie.”

Prima vizita a lui Ruiz la Televisa s-a transformat intr-un subiect de revista, dar a continuat cu gandul sa scrie o intreaga carte despre „lumea care aspira toti latinii pasionati de actorie”. Editorialistul FT si-a finalizat cartea in octombrie anul trecut. „In ultima mea calatorie la Televisa, am putut observa ca telenovelele de astazi abordeaza subiecte precum consumul de droguri, rapirea de minori si violente, reflectand practic in oglinda realitatea Mexicului de astazi”, a conchis acesta.