Godovana, judetul Bacau. Sute de hectare de meri, ciresi sau visini au disparut lasand loc scaietilor si cioturilor. O imagine care pare comuna in livezile Moldovei.

Si totusi, la 20 de km de Godovana, in Itesti, livezile sunt in picioare si crengile pomilor aplecate sub greutatea merelor. Suntem in plina campanie. Agricola. E sezonul de cules.

Lucian Florea este motorasul din spatele unei afaceri care a reusit sa aduca laolalta comunitatea si producatorii pentru a duce mai departe un brand romanesc- merele de Itesti. Desi a lucrat intr-un service auto ca inginer mecanic, la 26 de ani, Lucica, asa cum ii spun prietenii, a intrat in livada si n-a mai iesit. A preluat din mers cunostiintele de la tatal sau, inginer horticultior si a invatat sa produca si sa vanda fructe.

"Am trecut prin multe in 15 ani, am intrat greu in supermarketuri, am avut noroc si de mentalitatea schimbata a consumatorului, consumatorul roman s-a orientat si el spre legumele si fructele romanesti", spune Lucian.

Marea provocare a fost sa adune mai multi producatori sub aceeasi palarie. A inteles ca succesul vine din echipa. Acum exploateaza aproape 100 de hectare de livada.

"In primii ani am muncit sa nu se mai fure. Am pazit cu jandarmii si am facut paza armata efectiv ca sa incercam sa dezobisnuim ca totusi este o munca a cuiva si nu trebuie sa nu-ti bati joc de ea", mai spune Lucian.

Asa ca oamenii au fost educati sa munceasca pentru a primi. Daniel este dintr-o comuna limitrofa, din Colonesti. La 22 de ani a devenit unul dintre cei mai rapizi culegatori de mere.

Este stimulat pentru ca incaseaza in fiecare zi pentru cat aduna. Acum sunt 100 de muncitori agricoli in livada.

"Marul care vine din camp intra aici, se scufunda cu un lift in apa, asta e o prima spalare, o spalare grosiera, dupa care aici este o presortare. Un operator scoate frunzele si merele stricate vizibile care sunt mai tari atinse si mai face si el o sortare aici. Intra intr-un dus, un ventilator care le usuca si niste bureti, aici sunt niste bureti care le sterg, le aliniaza, si calculatorul, sunt 2 camere de filmat care le sorteaza dupa marime si dupa culoare, pot sa le dau mai inchise, mai deschise", explica Lucian.

La Itesti, lupta se da pentru un produs local, cu gust, cu miros, cu traditie. Amintirea copilariei este in fruct.

Multe dintre merele adunate ajung si la cei in nevoie. Lucian nu contorizeaza niciodata cat da. Doneaza celor care au nevoie de ajutor, fie ca sunt copii din centre medicale, fie ca sunt batrani din azile sau schituri manastiresti.

Nu-i place sa i se spuna patron sau om de afaceri, el este fermier. Asociatia de producatori pe care o coordoneaza are multe terenuri luate in arenda. A convins proprietarii ca daca ei nu sunt in stare sa lucreze livada, mai bine o lasa pe mana specialistilor si primesc in schimb produse sau bani.

Buna parte din afacerea de la Itesti s-a construit pe accesarea fondurilor europene. O parte din utilaje sunt modernizate cu fonduri pentru agricultura, nu pe cat ar fi vrut, dar a fost un ajutor esential.

"Avem si-o pensiune facuta pe fonduri europene, am reusit sa modernizam o cladire care pur si simplu nu mai avea nici o destinatie, aici era un camin de zilieri. Inainte sa ma apuc de mere si inainte sa ma apuc de fonduri europene. Aveam parul mai negru, nu alb ca acum. E o diferenta intre ce era atunci si ce e acuma. Cam asta este pensiunea, avem 14 camere, un apartament, o sala de mese, o bucatarie. Ma crezi ca am facut toata asta si n-am putut sa ma bucur si eu, sa stau asa sa lenevesc sa-mi aduc sezlongul aici si sa stau sa ma bata soarele in cap, ba o zi sa uit de toate, sa nu fac nimic", spune Lucian.

In timpul campaniei agricole si pe copii, pe Dani si Ema, ii vede rar.

Lucian a cochetat pentru o scurta perioada de timp cu politica, dar a renuntat repede. Nu a fost momentul lui pentru politica, asa ca ales sa faca ce stie mai bine.

Nevoia i-a impins sa devina creativi. Pentru ca o buna parte din mere nu pot fi vandute in piata pentru ca nu corespund unor statusuri comerciale, pasul firesc a fost construirea unei linii de suc de mere si acolo a intrat in scena sotia si mama, Irina Florea.

Irina Florea: "Am depus un proiect pentru a accesa niste fonduri europene, ridicolul situatiei a fost ca noi nemaivand timp si rabdare sa asteptam simteam ca pierdem din punct de vedere al pietei- erau deja multi producatori pe piata, am facut fabricuta din resurse proprii".

De partea de productie din fabrica se ocupa Florin Morosanu, finul lor. Impreuna decid ce e mai bine pentru sucul de mere.

Merele de la Itesti au rezistat peste ani. Nu prin interventia autoritatilor, ci a unor oameni cu initiativa care au cautat si au gasit solutii.

Lucian Florea: "Noi nu reusim ca in tarisoara asta sa avem incredere unul in altul, sa incercam sa ne asociem, cu cat suntem mai multi avem o forta mult mai mare, forta de negociere, de productie, de vanzare".

La Itesti au reusit sa aiba incredere si sa capete forta. Au avut si ingredientele necesare : pamant, oameni pregatiti si determinati, tehnologia. Lucian Florea a canalizat in jurul lui energiile pozitive care imping lucrurile inainte. O reteta de succes. Ca el sunt multi romani care trebuie pusi in valoare si motivati sa schimbe fata tarii.

Citeste si:

Povestea tanarului care trage dupa el o intreaga comunitate, din scaunul cu rotile. Cum a schimbat fata unei localitati cu fonduri europene 

In loc sa astepti sa vina investitorii la tine, cauta resursele locale ca sa faci locuri de munca. Romanca de la care politicienii au ce invata: joburi din traditii