Potrivit raportului, in care se spune ca  "data viitoare, s-ar putea sa nu mai fim la fel de norocosi", bancile nu fac altceva decat sa-si asume exact aceleasi riscuri care au atras ultima criza.

Cu banii imprumutati de la Trezorerie, bancherii si-au reluat apetitul pontru operatiuni riscante, scopul fiind acelasi de a-si oferi bonusuri uriase, uneori egale cu lacomia fiecaruia, se mai arata in documentul anterior citat.

"O alta criza, o criza mai mare care va slabi atat sectorul financiar, cat si economia, este mai mult decat predictibila, este inevitabila", apreciaza Rob Johnson, membru al Comisiei ONU de experti financiari, in raportul, citat, de altfel, de ABC News.

Bancile considerate in 2008 "prea mari pentru a fi lasate sa cada" sunt acum si mai mari, asumandu-si aceleasi riscuri, iar capitalul lor in lichiditati este foarte mic in raport cu activele riscante!

Raportul Institutului Roosevelt recomanda ca necesara obligarea bancilor sa aiba lichiditati de 20-25% din capital.

Autorii respectivului raport cred ca autoritatile par putin capabile sa repare sistemul, desi si-au asumat acest rol in multe si chiar foarte multe discursuri.

Recomandarea economistilor este ca ca bancile sa fie constranse prin reglementari sa nu se mai poata implica in acelasi tip de operatiuni care au atras criza din 2008.

Desi seful statului american, Barack Obama, si-a declarat de mai multe ori intentia de a separa "activitatile de cazinou" ale bancilor  de genul speculatiilor financiare de cele obisnuite cum sunt atragerea de depozite si acordarea de credite, reforma inca intarzie, iar ceasul ticaie.

Potrivit unor estimari, pana acum, temperarea crizei de pe Wall Street a costat nu mai putin de 8.500 de miliarde de dolari.

Joseph Stiglitz, laureatul Nobel pentru Economie in 2001, si-a exprimat de mai multe ori opinia ca pietele au nevoie de reglementare si ca nu pot fi lasate sa se autoreglementeze.

"In teorie, disciplina pietei ar fi pedepsit bancile pentru ca s-au implicat in practici de prada, "imprumutarea dincolo de capacitatea oamenilor de a plati, cu credite care combinau riscuri inalte si costuri inalte de tranzactionare"", spune Stiglitz.

In pactica - acest lucru nu s-a intamplat!

Economistul crede ca au existat si inca mai exista stimulente rele in economie care au hranit "cultura de asumare de risc", care a "capturat intreg sistemul".

Reglementatorii si procesul de reglementare ar fi trebuit sa constranga aceste excese, dar nici ei nu si-au facut treaba, considera laureatul cu Nobel.

Stiglitz face referire la "costurile sociale ridicate" pe care aceste comportamente le-au produs poporului american si lumii. Aproape unul din cinci americani este ori somer, ori angajat part-time, ori a renuntat sa mai caute. Pentru negri, somajul "oficial" este de 48%, care nu include si cautatorii descurajati de joburi. Unul din patru credite este sub nivelul 0, adica ceea ce se datoreaza depaseste valoarea casei.

Potrivit unui comentariu recent scris de economist pentru Harvard Business Review, declinul sectorului bancar pe fondul recesiunii globale a venit in conditiile unui sistem de plata a bancherilor care a incurajat modificarea datelor, o adevarata "sarada" care a mers de la recompensarea esecurilor pana la modificarea terminologiei bonusurilor pentru a "suna mai bine".

"In SUA si alte state, bancile prea mari pentru a fi lăaate sa se prabuseasca au devenit si mai mari. Problemele sunt mai mari decat erau in 2007, inainte de criza", mai comenta Stiglitz intr-un interviu recent.