Sfarsitul unei ere. „Uzina ieftina a lumii” devine un muncitor prea scump pentru statele dezvoltate
Un afis imens troneaza la intrarea in orasul chinez Shenzen: „Timpul inseamna bani. Eficienta inseamna viata“. Reprezentand o cincime din productia mondiala, China poate fi considerat cel mai mare „muncitor“ al lumii. Cunoscut in special pentru faptul ca produce obiecteextrem de ieftine, statul chinez contribuie astazi la reducerea inflatiei in tarile cu care a incheiat parteneriate comerciale. A venit insa timpul ca era produselor accesibile „Made in China” sa ajunga la final, scrie The Economist.
Aproape imperceptibil, costurile au inceput sa creasca, incepand cu provinciile de coasta, zone traditional industralizate. In parte, de vina a fost scumpirea terenurilor, dar si sporirea normelor de mediu si de siguranta si a taxelor. Totusi, factorul esential a fost majorarea costurilor cu forta de munca.
Potrivit unei cercetari realizate de banca de investitii Standard Chartered, in 2012 salariile au fost deja majorate in China cu 10%. De pilda, Foxconn, compania taiwaneza din Shenzen care produce, printre altele si piese Apple a crescut salariile in februarie cu pana la 25%, scriu jurnalistii britanici.
„Nu mai e ieftin ca pe vremuri“, spune Dale Weathington, reprezentant al companiei Kolcraft, furnizor american de carucioare pentru copii. De cativa ani, Kolcraft si-a externalizat productia unor companii din sudul Chinei. Din 2008 incoace insa, noteaza faptul ca anual i-au crescut costurile de personal cu 20%.
Exemplul Kolcraft este relevant pentru intreaga piata chineza. 91% dintre patronii de firme care activeaza pe piata asiatica sunt de parere ca principala provocare careia trebuie sa-i faca fata este „cresterea costurilor“.
Viitorul se anunta a fi interesant
Joerg Wuttke, un industrias din China crede ca pana in 2020 costurile de productie se vor dubla. Cel putin. Potrivit unui studiu realizat de compania de consultanta AlixPartners, daca valoarea yuanului si costurile de transport s-ar majora anual cu 5%, iar salariile ar spori cu pana la 30%, in urmatorii treni ani ar fi mai rentabil pentru companiile din intreaga lume sa produca bunuri in SUA decat in China. Probabil ca in realitate, procentele vor fi mai mici. Cert este ca tendinta este una singura: in cazul in care China cea foarte ieftina dispare de pe harta de interes a producatorilor globali, cine ii ia locul? America? Jurnalistii de la The Economist intreaba cititorii daca multinationalele isi vor muta fabricile in statele mai putin dezvoltate, mai sarace, unde vor gasi forta de munca mai ieftina. Tot ei dau si raspunsul: desi pare logic, acest lucru nu se va intampla.
Ce avantaje are China fata de tarile mai putin dezvoltate
Exista state unde costurile cu personalul sunt cu 30% mai mici decat in China, explica John Rice, vicepresedintele GE. Dar aceste reduceri de cheltuieli sunt neutralizate de o multime de alte probleme. De exemplu: numarul mic al lanturilor de aprovizionare.
Sunil Giduman este un antreprenor din Hong Kong, care vinde marilor retaileri, de genul Harrods sau Marks & Spencer, cutii metalice pentru ambalarea biscuitilor. Din totalul costurilor sale anuale, 30% este reprezentat de salarii. In ultimii patru ani cheltuielile lui Giduman s-au dublat insa. Desi antreprenorul spune ca muncitorii din Sri Lanka sunt cu 35%-40% mai ieftini decat cei din China, nu sunt nici pe departe mai eficientieficienti. Acesta a fost principalul motiv pentru care pe langa fabrica din Sri Lanka (unde produce cutiute pentru piata europeana, mai apropiata geografic), Sunil a pastrat si o unitate de productie in China, care deserveste cererea interna, precum si piata americana.
Desi salariile cresc spectaculos in China, dar la fel de mult creste si productivitatea, subliniaza ziaristii din Marea Britanie. Potrivit autoritatilor din Asia, muncitorii chinezi sunt platiti mai bine pentru ca produc mai mult.
Nu in ultimul rand China este o piata imensa, care poate face fata oricand industriilor sezoniere.
China a cunoscut un ritm atat de rapid de dezvoltare incat acesta pare uneori imposibil de mentinut in continuare. Stereotipul „China, uzina ieftina a lumii“ e la fel de adevarat precum vestimentatia impusa de regimul Mao. Viitorul se anunta a fi interesant: China fie trebuie sa vina cu cateva inovatii, fie se resemneaza cu un ritm de dezvoltare mai lent.