Toata lumea da vina pe Statele Unite pentru turbulentele de pe piete financiare si pentru evaporarea a sute de miliarde de dolari de pe burse. Si poate multi sunt de acord cu titlul aparut in cotidianul chinez Global Market: “Lumea ar trebui sa-i dea un sut in dos Americii”.

Da, Statele Unite au fost sursa celor mai mari incertitudini in ultima saptamana. Dar amenintarea reala pentru economia globala vine din alta parte, si anume de pe batranul continent, Europa.

Daca lumea va trece printr-o noua criza financiara, cele mai mari sanse sunt ca aceasta sa debuteze in zona euro si nu la Washington. Iar editorialistul de la Time, Michael Schuman explica de ce.

La nivel macro, se poate spune ca SUA sunt acum intr-o situatie mai grava din punct de vedere economic. Economistii au redus drastic estimarile de crestere economica pentru anul in curs, iar avansul PIB-ului s-a impotmolit in prima parte a lui 2011.

In Europa, cresterea economica sta inca bine, iar Fondul Monetar International (FMI) a revizuit, in iunie, in crestere estimarea pentru sona euro, la 2% avans economic.

Cu toate acestea, Statele Unite au un mare avantaj in fata Europei – au mai mult timp. Ironic, dar reactia investitorilor la furtuna financiara recenta a fost sa cumpere bonduri din SUA, aceleasi pe care S&P le-a retrogradat. Acest lucru se traduce prin scaderea continua a costurilor imprumuturilor, iar asta da Washingtonului timp pentru a pregati un plan complet de reducere a deficitului si pentru a relua cresterea economica sustinuta.

Zona euro, de cealalta parte, nu are acest noroc. Costurile cu care cele mai slabe economii ale zonei se imprumuta – tarile din grupul PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia si Spania), raman foarte ridicate. Acest lucru pune presiune pe guverne sa aplice programe de reforma elaborate in graba, dar si pe celelalte tari din zona euro, care trebuie sa ia masuri din ce in ce mai dramatice pentru a impiedica contagiunea.

Pentru a da incredere investitorilor, Banca Centrala Europeana (BCE) a cheltuit miliarde de dolari pentru a prelua o parte din datoria Italiei si a Spaniei, ceea ce a revigorat intr-o oarecare masura piata financiara si a mai relaxat atmosfera din zona euro. Dar aceasta masura este una exceptionala pentru BCE si se ridica intrebarea cat de sustenabil este efostul bancii europene.

Nu se stie, insa, cat de mult este dispusa BCE sa cheltuiasca pentru a intari piata bondurilor. In acelasi timp, ultima actiune de acest fel a avut efect pe termen scurt. Astfel, este putin probabil ca BCE sa poata tine in frau criza datoriilor din zona euro pentru o perioada mai lunga.

Nu se stie, totodata, nici daca va mai putea BCE sa injecteze ataia bani in piata, avand in vedere ca zona euro nu are suficient de multi bani pentru a se lupta cu criza datoriilor, care ia amploare de la o zi la alta.

Cine este de vina in aceste conditii? Vinovatii ar trebui cautati printre politicienii europeni. Avand in vedere ca deciziile majore care privesc zona euro trebuie sa aiba acordul tuturor celor care joaca roluri esentiale in conducerea Uniunii, acest lucru este un cosmar, pentru ca acestia, la randul lor, se gandesc ce efecte vor avea deciziile asupra celor care ii voteaza pe fiecare in tara de origine.

De aceea, membrul marcant al zonei, Germania, s-a trezit impinsa de la spate sa rezolve criza din zona euro. Iar cancelarul Angela Merkel se confrunta deja cu nemultumiri din partea propriilor sustinatori legate de un nou plan de salavare. Dar, Merkel respinge cu vehementa alimentarea cu mai multi bani a fondului european de salvare, iar fara acordul Germaniei, nu se poate lua nicio decizie.

Un alt motiv pentru care Europa este un pericol mai mare decat SUA este acela ca membrii UE nu sunt dipsusi sa faca toate sacrificiile necesare pentru a rezolva criza datoriilor. Daca in Statele Unite politicienii au ajuns la un acord, indiferent din ce partid fac parte, in Europa trebuie facute schimbari esentiale pentru a se ajunge la un consens.

Este nevoie de un anumit nivel al integrarii politice si economice a membrilor individuali ai zonei euro pentru ca acestia sa fie dispusi sa rezolve criza datoriilor. Acest lucru poate insemna adoptarea unor reforme drastice, cu impact direct asupra suveranitatii nationale, cum ar fi implicarea in politicile bugetare nationale – pentru o uniune monetara este nevoie de o uniune fiscala.

„In ultima instanta, supravietuirea monedei euro depinde de crearea unei uniuni fiscale. Acest lucru nu se poate face peste noapte, dar primul pas ar fi stabilirea unui calendar. In acest moment, nu exista vointa politica, dar pe masura ce criza se va agrava, aceasta va fi singura solutie”, este de parere economistul sef al HSBC, Stephen King.

Concluzia este urmatoarea, in viziunea lui Michael Schuman: desi revenirea economica a Statelor Unite va dura ceva timp, macar statul nu se confrunta cu o criza a datoriilor suverane.

In schimb, intr-un scenariu pesimist in care o economie mare a zonei euro, cum ar fi Spania sau Italia, ar ajunge aproape de faliment, acest lucru ar avea repercusiuni asupra intregii zone, iar liderii regiunii nu vor vrea sau nu vor putea sa o opreasca. Criza datoriilor din Europa ar avea efecte similare cu criza activelor toxice care a dus la prabusirea imobiliarelor, in 2008, care va implica si sistemul bancar european, cu unde de soc in intreaga lume.

Daca acest scenariu va deveni realitate, se poate spune ca, in acest moment, Europa este o amenintare mai mare pentru economia globala decat SUA. Iar, in aceste conditii, poate ca Europa ar trebui sa primeasca un sut in dos, si nu Statele Unite, conchide editorialistul de la Time.

Citeste si:

Ce inseamna sa fii membru Mensa si ce rol joaca inteligenta in cariera. Povestile celor 6 romani cu IQ-uri de peste 132

“Londra arde, Europa se prabuseste!” Revista Time apare cu o coperta si o deschidere care socheaza