Odiseea afinelor incepe in Muntii Apuseni, unde culegatorii parcurg prin paduri 30 de kilometri zilnic, cu cosurile in spate, ca sa adune fructele.

Un localnic poate castiga, din iunie pana in septembrie, intre 5 si 10.000 de lei, daca munceste 10 ore si se odihneste duminica.

Nu-i deloc usor, insa intr-o zona in care rata somajului este printre cele mai ridicate din tara, darul dat de natura este o mina de aur pentru multi.

Tanti Viorica are 71 de ani si, de cand se coc fructele de padure, se inarmeaza cu un pieptene special pentru cules si urca in munte, la peste 1000 de metri:

"-Stiti unde ajung afinele culese de dumneavoastra?

-Habar nu am !
-In Germania !
-Foarte bine, sa manace si ei de la noi."

Si cei mai tineri incearca sa traiasca din aceasta afacere. Sorin are 38 de ani si este somer. De cativa ani isi petrece verile la cules de afine, pentru ca altfel nu ar avea cu ce sa-si creasca cei patru copii.

In timp ce in alte parti, mai ales in Muntenia, legumele si chiar fructele putrezesc pe tarla sau in ograda, pentru ca centrele de depozitare nu exista, iar fabricile de conserve s-au furat bucata cu bucata, aici oamenii s-au organizat mai bine.

Cei de la Directia Silvica Alba au investit, in comuna Bistra, din venituri proprii si bani de la buget, peste 200.000 de euro in cea mai moderna instalatie de pastrare a fructelor de padure din tara.

"Le introducem aici, unde se face o preracire la minus 5 grade, dupa care se intra la sala de soc la minus 35 de grade. Dupa opt ore se muta in camera de pastrare, apoi sunt ambalate in hartie si se livreaza la export", explica un angajat.

Un culegator poate recolta pana la 30 de kilograme de afine pe zi. Dar nu toti reusesc acest lucru.

Afinele sunt si un medicament naturist recomandat mai ales de specialistii in boli de nutritie cum ar fi diabetul sau obezitatea.