Reteaua, numita astfel pentru ca era supervizata de Agentia de Cercetare a Departamentului de Stat american (Arpa) si aflata in faza incipienta, urma sa fie testata de Charley Kline, in incercarea de a transmite date unui computer care se afla la Stanford Research Institute (SRI).

Kline a tastat litera L si apoi l-a intrebat la telefon pe Bill Duvall, colegul lui de la SRI, daca aceasta a ajuns la el. Si ajunsese. Kline a tastat apoi litera O, care a fost receptionata de asemenea de Duvall. La a treia litera – G, sistemul a cedat. Acesta a fost reparat pana la ora 22.30, iar ceea ce a urmat este istorie.

Dupa 40 de ani, o parte din inginerii care au lucrat la reteua Arpanet au povestit, pentru BBC, cum a luat fiinta internetul. „La inceput au crezut ca este o idee oribila”, a spus dr. Larry Roberts, de la Massachusetts Institute of Technology (MIT).

Bob Taylor, seful departamentului care s-a ocupat de dezvoltarea retelei Arpanet, voia un sistem prin care computerele din institutiile publice sa poata fi legate intre ele si prin care sa faca posibil transferul de informatii.

„La vremea respectiva, computerele nu erau compatibile, iar transferul de date de la unul la altul dadea mari batai de cap”, a explicat Taylor.

De asemenea, echipa de cercetatori s-a lovit si de reticenta functionarilor publici, care voiau sa pastreze controlul asupra computerelor lor. „In scurt timp insa si-au dat seama ca un astfel de sistem nu face decat sa le usureze munca si sa creasca puterea computerelor”, a adaugat Taylor.

In anii '70, Arpanet s-a transformat radical si a devenit mai apropiat de ceea ce stim astazi ca fiind Internetul, desi de atunci a suferit schimbari majore. In octombrie 1972 s-a facut primul transfer mai consistent de date intre calculatoare si acesta este considerat inceputul pentru reteaua pe care astazi folosim cu totii.

Urmatorul pas important in dezvoltarea Internetului a fost folosirea liniilor telefonice pentru transmiterea informatiilor, descoperire datorata cercetatorului britanic Donald Davies, care a creat o astfel de retea la Laboratorul National de Fizica (NPL). Aceasta tehnica nu numai ca a a facut totul mai usor, dar era si mai ieftina, iar folosirea telefoanelor facea transmiterea datelor mai rapida.

In anii '80 si inceputul anilor '90, cand Internetul era folosit doar de un numar mic de cercetatori, principalele aplicatii erau atunci posta electronica, grupurile de discutii si transferul de fisiere.

O alta schimbare majora a venit in 1989, cand Tim Berners Lee de la CERN (Centrul European pentru Fizica Nucleara) din Geneva a dezvoltat platforma World Wide Web, www-ul pe care il stim cu totii. Scopul acesteai era sa ofere o platforma interna de comunicatii pentru cercetatorii din intreaga lume care lucrau pentru CERN.

Prima versiune a programelor de navigare pe www, asa numitele "browsere", era reprezentata doar un  text. In 1993, insa, a aparut ceea ce avea sa sachimbe radical fata Internetului – browserul bazat pe o interfata grafica – Windows. Din acest moment, Internetul s-a dezvoltat continuu, ajungand ca astazi sa fie indispensabil pentru toate activitatile noastre zilnice.