În acest sens, cei şapte judecători ai Marii Camere a CEDO au concluzionat că există o încălcare a articolului 8 al Convenţiei, întrucât instanţele române nu au reuşit să realizeze un echilibru corect între interesele în cauză atunci când au analizat decizia angajatorului de a-l concedia pe Bogdan Bărbulescu după ce i-a monitorizat corespondenţa privată de pe Yahoo Messenger.

Judecătorii au menţionat drept interese contradictorii în acest caz dreptul respectării vieţii private şi a secretului corespondenţei inginerului român, precum şi dreptul angajatorului de a lua măsuri pentru a asigura funcţionarea propice a companiei sale.

Autorităţile naţionale nu au protejat în mod adecvat dreptul la viaţă privată şi la secretul corespondenţei, pentru că nu au luat în calcul faptul că Bogdan Bărbulescu nu a fost informat despre natura şi proporţia monitorizăii şi nici despre posibilitatea angajatorului de a citi mesajele propriu-zise trimise de acesta pe aplicaţia de chat Yahoo Messenger.

Marea Cameră a CEDO argumentează că această decizie nu înseamnă că angajatorii nu pot monitoriza corespondenţa angajaţilor sau că nu pot concedia angajaţi care folosesc accesul la internet la muncă în scopuri private. Însă, măsurile de monitorizare trebuie să fie însoţite de garanţii de protecţie împotriva abuzurilor.

Această decizie este surprinzătoare, în condițiile în care, în primă instanță, judecătorii CEDO deciseseră că un angajator are dreptul să supravegheze comunicaţiile de pe internet ale salariaţilor, dacă acestea au loc în timpul programului de lucru.

Bogdan Bărbulescu a fost concendiat în august 2007, după ce angajatorul său a descoperit că utiliza un serviciu de "chat" pentru a discuta nu doar cu contactele sale profesionale, ci şi cu un frate sau cu logodnica. Regulamentul de ordine interioară "interzicea folosirea resurselor acesteia în scopuri personale".

După ce a contestat concedierea, în justiţia din România, tânărul a sesizat CEDO pentru o atingere a vieţii sale private. El considera că fostul patron i-a încălcat secretul corespondenţei. Însă, la fel ca instanţele româneşti, judecătorii europeni i-au respins acest argument în primă instanţă, revendind asupra deciziei în apelul lansat la Marea Cameră a CEDO.

Este "neabuziv ca un angajator să dorească să verifice dacă angajaţii săi îşi îndeplinesc sarcinile profesionale în timpul orelor de muncă", a argumentat în primă instanţă CEDO.

Acum, judecătorii Marii Camere au precizat că pentru a judeca dacă o măsură de monitorizare a conversaţiilor private ale salariaţiilor este adecvată, instanţele naţionale trebuie să ia în considerare dacă angajaţii au fost informaţi cu privire la posibilitatea ca patronii să-i supravegheze comunicaţiile la muncă şi care este proporţia monitorizării.

De asemenea, trebuie să fie luate în considerare şi consecinţele monitorizării asupra salariatului şi dacă acesta a avut parte de garanţii de protecţie, în special atunci când activităţile de monitorizare ale angajatorului sunt de natură intruzivă.