1 Mai muncitoresc. Cum se celebra pe vremuri Ziua Muncii
125 de ani au trecut de cand 1 mai este Ziua Internationala a Muncii. Si cu un an mai putin de cand noi, romanii, o sarbatorim cu mici si bere, la iarba verde, dupa defilarile obligatorii, daca ne amintim de regimul comunist, cand 1 Mai era mai degraba o sarbatoare de partid. Cu manifestari si gratare, vreme de un secol a fost Ziua Muncitorilor, pana in zilele noastre, cand pe 1 Mai incepe sezonul estival.
Daca ne uitam in trecut, putem spune fara sa gresim ca 1 Mai romanesc a avut trei perioade:
Prima: din momentul in care am inceput sa-l sarbatorim, adica din 1890 si pana la instaurarea regimului comunist, in 45. Timp de 55 ani, Ziua Muncii, atat sub Carol 1 sau regele Ferdinand, spun istoricii, a insemnat pentru popor sarbatori campenesti si iesiri la iarba verde.
Sub comunisti, 1 mai s-a transformat intr-o mare sarbatoare de preamarire a partidului. Cu tot fastul ei. Muncitorii erau obligati sa aduca elogii regimului comunist, la defilari grandioase, cu pancarte ce afisau chipurile conducatorilor. Sotii Ceausescu erau primiti cu aplauze si onoruri in semn de iubire si pretuire.
Muncitorii primeau liber, insa erau nevoiti sa participe la manifestari. Dar chiar si asa, spun istoricii, oamenii prefera sa-si aminteasca partile frumoase din acele zile.
Asa am ajuns in epoca noastra, cand 1 Mai a devenit, mai degraba, ziua in care se da startul sezonului estival. Oricum am sarbatori, un lucru este cert: Ziua Muncii este una libera pentru angajati.
Totul a inceput in urma cu 125 de ani, adica in 1889, cand Congresul Internationalei Socialiste a decretat 1 Mai ca fiind "Ziua Internationala a Muncitorilor". In spatele deciziei au stat incidentele violente dintr-o piata din Chicago, unde zeci de mii de muncitori au cerut reducerea zilei de munca la 8 ore.