Intre profilul de matematica-fizica si unul umanist, care i-ar fi asigurat un viitor bun, in viziunea parintilor, Bogdan Ciocoveanu a ales, la inceputul anilor '90, sa urmeze Seminarul Teologic. Alegerea s-a bazat, la momentul respectiv, pe nevoia lui de a acumula cat mai multe cunostinte din cat mai multe domenii.  

“Mi s-a parut cel mai frumos lucru la momentul respectiv, era singura scoala care imi dadea complexitatea de care aveam nevoie. Cand eram mic il apreciam pe Cantemir, mi se parea extraordinar ca un domnitor roman sa fie recunoscut la nivel european. Mi s-a parut fascinant mixul asta de putere, combinata cu stiinta. Imi placea si matematica, dar nu-mi dadea plus-valoare, era un drum inchis”, povesteste Bogdan Ciocoveanu. 

A vrut sa se faca preot, dar s-a angajat din scoala ca sa castige bani

A intrat la Seminar cu intentia de a se face preot, dar pana la urma spiritul antreprenorial a fost mai puternic. A inceput sa lucreze ca barman si chelner, pentru a castiga bani ca sa se intretina in scoala.

Si pentru ca se descrie drept “un tanar rebel”, si-a incercat norocul la Interbrands, companie in cadrul careia s-a ocupat de distributia produselor Nestle. 

“M-au angajat la inceput de proba, pentru ca nu se asteptau sa fiu foarte serios si sa confirm. Dupa o luna si jumatate deveneam omul care coordona toate produsele Nestle care plecau in 22 de filiale in tara. Era nevoie de multa rigoare intr-o Romanie de dupa Revolutie, in care toata lumea era obisnuita cu ideea ca trebuie sa furi de la locul de munca”, explica Bogdan Ciocoveanu.

Principala diferenta intre o multinationala si o companie nationala este ca in cea de-a doua dispar procedurile.

Si pentru ca era neasteptat de disciplinat pentru varsta lui, Nestle a vrut sa-l recruteze. I-au oferit un salariu de patru ori mai mare ca la Interbrands, plus masina de serviciu, dar... i-a fost rusine sa-si dea demisia, pentru ca acolo erau oamenii care ii acordasera o sansa si care crezusera in el. A plecat pana la urma prin transfer, iar acum recunoaste ca a fost o decizie inspirata. 

“In Nestle am invatat foarte mult. Era o companie in care se lucra la un nivel inalt, care te invata foarte multe lucruri si te obliga sa le aplici la un nivel foarte inalt. Te forta sa-ti depasesti limtele”, spune Ciocoveanu. 

Timp de trei ani si jumatate a crescut odata cu piata si a invatat tot ce s-a putut in materie de vanzari, marketing sau account management. A parasit Nestle intr-un moment de nesiguranta, in care o parte din colegi isi dadeau demisia, pentru ca “pentru prima data nu mai aveam siguranta jobului si asta nu depindea de mine, nu era un lucru pe care sa pot sa-l controlez." 

S-a oprit apoi la Murfatlar, unde s-a angajat pe pozitia de National Key Account Manager si unde avea sa intre in contact cu modul de functionare a unei companii nationale. 

“Prima schimbare pe care am simtit-o a fost aceea ca disparusera procedurile. Daca voiam sa vorbesc cu directorul general, nu trebuia sa-i mai dau mail, ma intalneam cu el pe hol. La Murfatlar am primit o putere incredibila de decizie, si cu o responsabilitate pe masura, dar aici simteam ca ma pot pune in valoare, ca pot sa ma evidentiez. Diferenta dintre o multinationala si o companie nationala este aceea ca, daca in prima stai o luna ca sa pregatesti o prezentare in Power Point, in cealalta, in acelasi interval, inchei trei contracte. Aici am aplicat tot ce invatasem in Nestle, dar fara sa fac zece mii de Power Point-uri pentru asta”, explica Bogdan Ciocoveanu. 

In timpul petrecut la Murfatlar, cand compania era pe locul al doilea, impreuna cu echipa de management a adus-o in pozitia de lider pe segmentul de vanzari de vinuri, la o distanta considerabila de principalul sau concurent.. 

Daca in criza oamenii saracesc, cineva trebuia sa se imbogateasca din asta si am zis sa fiu eu acela.

Dupa trei ani a simtit din nou nevoia unei schimbari, asa ca in 2006 a inceput un proiect de la zero, impreuna cu proprietarul Casei de Vinuri Zoresti.

“La Murfatlar negociam de pe pozitia de lider, la Casa de Vinuri Zoresti nici nu se punea probloema de asa ceva, fiind vorba despre un brand nou. Acum, ceea ce conta mai mult decat brandul erau experienta si cunostintele mele. Dupa un an si jumatate am ajuns lideri pe volum, vindeam mai mult decat puteam produce”, spune Ciocoveanu. 

Cu un design de eticheta infailibil – o crasmarita imbracata in costum popular decoltat, si cu publicitate masiva mai ales in mediul rural, Casa de Vinuri Zoresti ajunsese in acea perioada sa vanda de 50 de miliarde de lei vechi pe luna. Bauturile patrunsesera si in majoritatea marilor lanturi de retail din tara, si sub propriul brand, dar si sub marcile proprii ale retelelor.

I-a cerut sefului bani pentru un MBA, acesta s-a oferit sa-i cumpere un Mercedes S Klasse

Caracterizandu-se drept o fire permanent deschisa spre nou si in permanenta cautare de cunostinte noi, in decembrie 2007 a simtit din nou nevoia schimbarii, intorcandu-se intr-o multinationala.  

"Am simtit nevoia sa acumulez noi cunostinte si sa experimentez lucruri noi in trend cu piata.In compania romaneasca, atunci cand am vrut sa urmez un MBA, conducerea mi-a oferit in schimb o noua masina de serviciu, Mercedes S Klasse. Intr-o multinationala, asa cum era Coca-Cola, exista acest avantaj al perfectionarii continue”, isi aminteste Bogdan Ciocoveanu.

Asa se face ca s-a lasat recrutat de un head-hunter pentru Coca-Cola, pe pozitia Key Account Manager, si in aceasta companie a facut cursurile pentru care venise, specializandu-se printre altele si in psihologie de management.

“In multinationale, unii oamenii sunt tristi, inchisi si fac lucruri de fatada. Sunt niste angajati care pot fi extraordinari, dar care au nevoie de autocunoastere si de un respect mai mare din partea conducerii. Totodata au nevboie de mai multa intelegere. Toata lumea sta peste program fara sa stie foarte clar de ce. Toata lumea vine la serviciu la ora 8.00 dimineata, dar in primele doua ore doar se fumeaza si se sta la cafea", spune Ciocoveanu. 

Nu cred in criza, cred doar in management prost.

Si-a dat demisia de la Coca-Cola intr-o zi in care a realizat ca pleaca de acasa pe intuneric si se intoarce pe intuneric si dupa o sedinta care s-a intins pe doua zile, fara sa se ajunga la o concluzie. Parasea o pozitie buna intr-o multinationala, in 2009, anul cel mai dificil pentru companii si pentru angajatii lor. Era pentru prima data, dupa ani de zile de munca, cand nu stia ce vrea sa faca in continuare. 

Si pentru ca toata lumea vorbea peste tot numai despre criza, i-a incoltit in minte ideea de a face bani din asta. “Mi-a venit ideea uitandu-ma la televizor. Toata lumea vorbea despre cost-cutting, toata lumea taia bugete, dadea oameni afara, toti erau demotivati si companiile pierdeau enorm. Si atunci am vazut oportunitatea de business: restructurare de companii”, povesteste Bogdan Ciocoveanu. 

Nu a vazut “Up in the Air”, film in care personajul principal, intepretat de George Clooney, este angajat de catre companii sa le restructureze si sa dea oameni afara, dar spune ca, atunci cand toata lumea era demoralizata de criza, el a preferat sa vada jumatatea plina a paharului. 

“Daca in criza oamenii saracesc, cineva trebuia sa se imbogateasca din asta si am zis ca eu trebuie sa fiu acela”, rade Bodgan Ciocoveanu, adaugand apoi serios: “Nu cred in criza, cred doar in management prost.”  

Este genul de sef care intelege si migrenele femeilor si mahmureala barbatilor

A inceput sa-si gaseasca de lucru povestindu-le potentialilor clientiu despre dorinta lui de a intra pe un segment de piata nou: restructurarea si reorganizarea de business-uri lovite de criza. Asa a fost angajat de primul client, o companie din domeniul industrial, cu o cifra de afaceri de 50 de milioane de euro, in 2008, si in jur de 30 de angajati. 

“M-a angajat cu gandul sa-i dau cat mai multi oameni afara, pentru a redresa compania. Eu veneam din partea departamentului de HR si am vorbit cu toti, incercand sa-i inteleg. Am gasit oameni demotivati, care nu mai aveau chef de munca din cauza taierilor de bugete. Am renuntat doar la 3 dintre ei, iar banii economisiti i-am folosit pentru a le da cafea gratis si un pranz celorlalti. Din niste oameni diferiti si individualisti am format o echipa, iar dupa 4-5 luni se vedeau deja rezultatele”, isi aminteste Ciocoveanu. 


Angajatului roman ii place sa fumeze, sa bea cafea, sa stea pe balcon la barfa, dar are si bun simt si respect.

El spune ca unul dintre cele mai importante astepte atunci cand lucrezi cu oamenii este sa-i intelegi si sa incerci sa-i cunosti foarte bine, iar acest lucru ar trebui sa fie sarcina departamentelor de HR. 

“Bunul mers al afacerii tine foarte mult de felul in care stii sa-ti contruiesti echipa si de cum gasesti factorul comun care sa-i motiveze pe toti. Orice sef trebuie sa inteleaga ca fiecare din angajatii lui mai are si o viata personala care, inconstient sau nu, ii influenteaza perfomanta la birou. Eu am fost genul de sef care a inteles si migrenele femeilor si mahmureala barbatilor, iar in 15 ani de munca un singur angajat a plecat din echipa mea si a facut-o plangand, dar pleca pentru un pachet salarial pe care eu nu i-l puteam oferi”, povesteste Ciocoveanu. 

Din 2010, de cand s-a lansat in acest business, a dat afara in jur de 200 de angajati, dar spune ca doarme foarte bine noaptea. “Lucrul cu oamenii este cel mai frumos. Ii ajut sa-si dea seama ca nu sunt la locul potrivit si sa aiba aspiratii mai mari. Pleaca cu ideea ca li se intampla un lucru bun, ca fac un pas in fata in cariera. Le demonstrez ca nu castiga salariul pe care il merita. Pe multi i-am convins sa-si dea demisia, ii fac sa creada ca sa-si dea demisia este cel mai bun lucru care li se intampla. Iar pentru oamenii foarte buni am cautat eu insumi joburi, pentru ca nu este dificil sa angajezi un om bun, toata lumea ii vrea.”  

Oamenii care barfesc sunt foarte usor de dat afara, pentru ca isi sapa groapa unii altora si apoi cad si ei in ea

Principala caracteristica pe care se bazeaza atunci cand trebuie sa dea oameni afara este apetitul romanilor pentru barfa: „Ma bazez foarte mult pe barfa, oamenii care barfesc sunt foarte usor de dat afara, pentru ca isi sapa groapa unuii altora si apoi cad si ei in ea. Este ca un efect de domino”, spune Ciocoveanu. 

Concedierea oamenilor este, insa, ultima solutie la care recurge atunci cand preia un proiect: “Nu cred ca daca tai iese un lucru bun. In orice business trebuie sa investesti ca sa creasca. Daca un departament nu functioneaza, nu este neaparat din vina oamenilor. Am avut un client care m-a angajat sa-i dau oameni afara, dar l-am convins ca pentru a repozitiona business-ul este nevoie sa facem mai multe angajari.” 

Managerul specializat in restructurari sustine ca toate firmele pe care le-a preluat pe partea de dezvoltare functioneaza bine, n-au pierdut business-urile, de unde a tras concluzia ca nu este neaparat de vina criza, ci este o problema de management, de adaptare la problemele din piata.  

„Este adevarat ca nu mai fac profituri fabuloase si castiga mai putin, dar nu era normal nici sa castige 30 de milioane de euro pe an sau sa-si tripleze banii de la an la an”, explica Bogdan Ciocoveanu.

In ceea ce priveste calitatea fortei de munca din Romania, Ciocoveanu spune ca angajatii romani peste 25 de ani au o structura foarte buna si sunt sufletisti, ceea ce conteaza foarte mult intr-o companie, pentru ca devin altruisti, se ajuta unii pe altii si contribuie la crestera business-ului. 

„Angajatului roman ii place sa fumeze, sa bea cafea, sa stea pe balcon, sa stea la barfa, ceea ce, pana la urma e sanatos, daca stii sa-l faci sa se autodisciplineze. Romanii au bun simt si respect, dar depinde de angajator daca stie sa scoata lucrurile bune din om.”  

Si pentru ca vinul a fost si a ramas una dintre pasiunile sale, nu s-a putut tine departe, astfel ca, in paralel cu activitatea de reorganizare de business-uri, este si director general al Lerida International, unul dintre cei mai mari importatori de vinuri de pe piata autohtona. „Mi se pare ca industria vinului, alaturi de industria tutunului si cea a masinilor sunt niste industrii foarte barbatesti, care iti dau putere”, concluzioneaza Ciocoveanu.