Ce se întâmplă după alegeri. Procedurile prin care vom avea o nouă majoritate parlamentară și un nou Guvern

Pentru validarea mandatelor, Camera Deputaților și Senatul aleg, în prima ședință, o comisie compusă din 30 de deputați și 15 senatori care să reflecte configurația politică a Camerei respective.

În cel mult patru zile, în cazul Camerei Deputaților, și în cel mult trei zile, în cazul Senatului, Comisia de validare întocmește un raport în care vor fi nominalizați deputații pentru care se propune validarea, invalidarea sau amânarea validării mandatelor sau prezintă în scris, în plenul comisiei, propunerile de validare sau invalidare privind dosarele de senatori repartizate.

În a 5-a zi de la constituirea Comisiilor de validare, Camera Deputaților și Senatului se întrunesc în ședință, de drept, pentru dezbaterea raportului acesteia. Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat sau senator se face cu votul majorității deputaților sau senatorilor prezenți.

Camera Deputaților și Senatul sunt constituite legal după validarea a două treimi din mandatele de deputați și a trei pătrimi din mandatele de senatori și depunerea jurământului de către aceștia.

Deputații și senatorii își încep efectiv mandatele la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte.

Odată valitată alegerea și depus jurământul, fiecare formațiune politică va ști cu exactitate care este numărul de mandate de parlamentari de care dispune.

Vechii parlamentari își încetează mandatul la data întrunirii legale a Camerelor nou alese.

Două articole din Constituție fac referire la desemnarea premierului, astfel:

„Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament” (art. 85, alin. 1 - „Numirea Guvernului”, din Capitolul II - „Președintele României”)

Președintele „desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritate absolută în parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în parlament” (art. 103, alin. 1 - „Învestiturea”, din Capitolul III - „Guvernul”).

Totodată, există și o decizie CCR din 16 februarie 2014, care interpretează prevederile articolului 103 din Constituție:

„Curtea constată că procedura de desemnare a candidatului la funcția de prim-ministru trebuie să aibă în vedere în mod concurent cele două criterii anterior menționate, pentru că nu se poate ignora nici rezultatul electoral al competitorilor electorali, dar nici finalitatea procedurii, respectiv desemnarea unui candidat care să poată asigura coagularea unei majorități parlamentare în vederea obținerii votului de încredere. De aceea, Președintele României, neputând avea rol de decident în această procedură, ci de arbitru și mediator între forțele politice, are doar competența de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianța politică sau partidul politic care deține majoritatea absolută a mandatelor parlamentare sau, în cazul în care nu există o amenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianța politică sau partidul politic care poate asigura susținerea parlamentară necesară obținerii votului de încredere al parlamentului”.