Termenul de represiune financiara descrie masurile folosite de guverne pentru a obtine fonduri necesare reducerii indatorarii, inclusiv imprumuturi directe, plafonarea dobanzilor, restrictionarea circulatiei capitalului intre tari, precum si o legatura mai stransa intre stat si banci.

Amploarea indatorarii economiilor occidentale inseamna ca austeritatea fiscala nu va fi suficienta, afirma in raport economistii Carmen Reinhart si Kenneth Rogoff.

"Este clar ca guvernele ar trebui sa fie atente in presupunerea ca doar cresterea economica va fi suficienta pentru a pune capat crizei. in schimb, guvernele tarilor avansate ar putea fi nevoite sa priveasca tot mai mult catre abordarile asociate in general cu pietele emergente, dar utilizate nu cu mult timp in urma si de economiile dezvoltate", se arata in studiu.

Cei doi profesori de la Harvard au detaliat neplata la scara larga in anii '30 de catre statele europene a imprumuturilor contractate de la SUA in contextul Primului Razboi Mondial. Cercetarea celor doi sugereaza ca "amnezia colectiva" in aceasta privinta a condus la politicile actuale, care in unele cazuri risca sa exacerbeze costul final al reducerii indatorarii.

"In Europa, unde criza financiara s-a transformat in criza datoriei suverane in mai multe tari, actuala faza a ciclului de negare este marcata de o abordare oficiala bazata pe presupunerea ca se poate reveni la crestere normala printr-un mix de austeritate si crestere. Se sustine ca economiile avansate nu trebuie sa aplice masurile standard folosite de economiile emergente, inclusiv restructurarea datoriei, inflatie mai ridicata, control al capitalului si represiune financiara severa", afirma Reinhart si Rogoff.

Aceasta abordare este in contradictie cu parcursul istoric, afirma economistii. in cele mai multe economii avansate, restructurarea sau conversia datoriilor, represiunea financiara si inflatia accelerata au reprezentat componente ale solutiilor pentru indatorarea ridicata in trecut.

Studiile celor doi profesori au primit de-a lungul timpului numeroase aprecieri, dar au fost si criticate. O lucrare academica din 2010 a acestora, "Growth in a Time of Debt" (Crestere economica in contextul unor datorii ridicate), a concluzionat ca anumite niveluri ale indatorarii impiedica cresterea economica. Lucrarea a fost invocata frecvent pentru a justifica masurile de austeritate.

In aprilie anul trecut, un doctorand si doi profesori de la Universitatea din Massachusetts au dezvaluit ca lucrarea include o eroare de calcul. Reinhart si Rogoff au recunoscut greseala, dar au afirmat ca nu este rezultatul unei "excluderi selective" si ca nu schimba tema cercetarii lor.

Raportul dintre datoria bruta a guvernelor centrale si PIB este estimat pentru acest an la 95,3% in zona euro si la 109,2% in SUA, potrivit estimarilor FMI. Pentru economiile avansate, indatorarea este prognozata la 109,5%, in timp ce economiile emergente ar trebui sa inregistreze o rata de numai 33,6%.

Pietele emergente si-au redus indatorarea in deceniul de dinaintea crizei financiare, insa cele dezvoltate au atins un varf inregistrat ultima data in Al Doilea Razboi Mondial, afirma Reinhart si Rogoff. Nivelul actual al datoriei guvernelor centrale din economiile avansate se apropie de maximul a doua secole, estimeaza cei doi.

Cresterea economica este prea rara, iar masurile de austeritate adoptate in Europa insuficiente, afirma economistii. Amploarea problemei sugereaza ca vor fi necesare restructurari ale datoriei, mai ales in statele de la periferia Europei.

Solutia propusa de cei doi profesori, bazata pe situatii similare din trecut, prevede un mix de masuri de control al capitalului, represiune financiara, inflatie si default.