Mica populatie din Guineea Ecuatoriala ar trebui sa se numere printre cele mai instarite din lume, avand in vedere enormele resurse naturale, in special petrol si lemne, pe care le detine. In schimb, locuitorii traiesc in saracie, in timp de presedintele tarii construieste o noua capitala, intr-o parte izolata a junglei.

Oyala va deveni cea mai noua capitala de pe continentul african. Situat in mijlocul padurii, un dom gigant din otel si sticla este pe cale sa devina punctul central al grandiosului si, mai ales, extrem de costisitorului proiect. Acesta va gazdui biblioteca Universitatii Internationale din Africa Centrala si va beneficia de un campus pe masura.

Dar universitatea este doar o mica parte din planurile presedintelui Teodoro Obiang, auto-proclamat “pastratorul pacii si propulsorul dezvoltarii” din Guineea Ecuatoriala. In apropierea nou-trasatei autostrazi cu sase benzi prinde contur primul hotel de lux al tarii. Pe langa cele 450 de camere, spa, sala de teatru si de conferinte, oaspetii se vor putea bucura si de un teren de golf profesionist.

“Pentru mine este un proiect de vis. Eu sunt din Spania, iar acasa infrastructura si constructiile au ajuns intr-un punct mort. Aici, in schimb, nu exista limitari”, spune Vicente Cabrera, inginerul sef care se ocupa de ridicarea noii universitati.

Nu toata lumea este insa la fel de incantata. Fiecare cui sau caramida sunt importate. Guineea Ecuatoriala este bogata in petrol, lemn si gaze naturale, dar nu produce nimic. Inclusiv mancarea celor care lucreaza la fata locului este adusa din Camerun. In plus, presedintele are si el propriile obiectii. De curand, acesta a cerut sa fie mutata una dintre cladirile universitatii, pentru ca nu era de acord cu privelistea, asa ca proiectul a suferit intarzieri.

In mai putin de zece ani, Oyala ar trebui sa gazduiasca presedintia, guvernul si, potrivit planului in vigoare, aproximativ 200.000 de oameni. Nu se stie inca cine vor fi cei care vor locui acolo, avand in vedere ca populatia intregii tari este de 720.000, iar majoritatea locuieste la mare departare, langa coasta.

“Avem nevoie de un loc sigur pentru guvernul actual si pentru cele care vor veni. De asta am creat Oyala”, explica presedintele Teodoro Obiang. Acesta a venit la putere acum 33 de ani, detronandu-si propriul unchi printr-o lovitura de stat si se teme de o miscare asemanatoare impotriva lui inca de atunci.

In 2004 a avut loc o lovitura de stat in care a fost implicat Simon Mann, fiul premierului britanic Margaret Thatcher. Aceasta a esuat, insa relatiile dintre presedintele Obiang si guvernele din vest, care doresc sa acceseze rezervele de petrol, raman in continuare tensionate.

“Fiul lui Margaret Thatcher a fost implicat, dar si alte personalitati. Asta nu s-ar fi intamplat nicaieri in Spania, Marea Britanie, Africa de Sud sau Statele Unite, fara ca serviciile de securitate din acele tari sa fie la curent”, spune Obiang.

Presedintele se ocupa in prezent de procesul impotriva unuia dintre fiii sai. Averea acestuia, ce numara printre altele o vila cu sase etaje in Paris si 12 masini de lux, a fost pusa sub sechestru de catre investigatorii francezi, din cauza acuzatiilor de deturnare de fonduri.

“Nimeni nu fura aici. Dimpotriva. Ceea ce guvernul meu a facut pentru aceasta tara a fost sa imbunatateasca nivelul de trai si infrastructura”, se apara presedintele.

Intre timp, insa, la mica distanta de locul in care se afla palatul prezidential, oamenii se plang ca nimic din bogatiile tarii nu ajunge la ei. Traiesc in cartiere saracacioase si in case de lemn cu acoperisuri care ar putea fi luate pe sus la o rafala de vant mai puternica.

“Nu avem apa curata si niciun fel de sistem de salubritate. Acum este bine, dar cand ploua nu se mai poate trece pe aici”, spune unul dintre localnici.

“Presedintele si familia lui nu sunt altceva decat hoti. Da, oamenii sunt inspaimantati acum, dar intr-o buna zi acestia vor izbucni”, spune revoltat un taranar de 20 de ani, sub protectia anonimatului.

Guineea Ecuatoriala este, pe hartie, una dintre cele mai bogate tari din lume si se numara printre primii producatori de petrol din Africa. Cei mai multi dintre locuitori traiesc insa cu doar un dolar pe zi, iar speranta de viata nu depaseste 55 de ani.