Presedintele armean Serzh Sargsyan si cel azer Ilham Aliyev ar urma sa se intalneasca in statiunea ruseasca de la Marea Neagra Soci, a anuntat premierul Armeniei. Presedintele Rusiei Vladimir Putin planuieste, de asemenea, intalniri separate cu cei doi lideri, la sfarsitul saptamanii.

Disputele dintre cele doua state din sudul Caucazului, care se invecineaza cu Turcia si Iran, s-au accentuat pe fondul tensiunilor dintre Rusia si Occident, pe tema conflictului din Ucraina.

Luptele care s-au dat in ultimele doua saptamani in regiunea Nagorno-Karabakh, ravnita de ambele state, au fost cele mai sangeroase din 1994, cand cele doua tari au semnat un acord de incetare a focului.

Treisprezece militari azeri si cinci armeni si-au pierdut viata la inceputul lunii august in regiune, si altii doi – un azer si un armean, au murit saptamana aceasta.

Un nou razboi intre Azerbaijan, aliatul SUA si al Turciei, si Armenia, apropiata Rusiei, ar plasa NATO pe o pozitie ofensiva fata de guvernul de la Moscova, a declarat Timothy Ash, economist pe pietele emergente in cadrul grupului Standard Bank, cu sediul la Londra.

“Din punct de vedere militar, Armenia este in superioritate, avand in vedere ca se bucura de sprijinul Rusiei. De partea cealalta, Azerbaijanul este un stat bogat in petrol, care ii permite sa se reinarmeze rapid”, a explicat Ash.

Potrivit analistilor, 20.000 de militari armeni si azeri sunt concentrati in regiune, in stilul Primului Razboi Mondial, la doar 100 de metri unii in fata celorlalti. Moartea mai multor militari pe 31 iulie a dus la escaladarea tensiunilor dintre Armenia si vecinul sau de la est, Azerbaijan, al treilea cel mai mare producator de petrol din fosta Uniune Sovietica si singura cale de acces a resurselor energetice din Marea Caspica spre pitele din vest, fara a traversa teritoriul Rusiei.

Confruntarea gigantilor: NATO vs. Rusia

Avioane militare azere au fost vazute in zona, iar purtatorul de cuvant al Ministeruli Apararii a confirmat acest lucru. Uniunea Europeana, pe de alta parte, si-a manifestat ingrijorarea in legatura cu incidentele dintre cele doua tari.

“Cerem celor doua parti sa respecte acordul de incetare a focului si sa opreasca imediat folosirea fortei, in continuarea eforturilor de a gasi o solutie pasnica pentru conflictul din Nagorno-Karabakh”, a afirmat UE.

Ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a declarat ca si Rusia face “eforturi considerabile” pentru a ajuta cele doua parti sa ajunga la un acord politic in ceea ce priveste regiunea disputata. “Suntem foarte alarmati de ceea ce se intampla in regiune. Ambele parti sunt foarte emotionale in felul in care percep conflictul”, a afirmat Lavrov.

Armenia a preluat controlul asupra regiunii Nagorno-Karabakh, o enclava muntoasa cu o suprafata de 4.400 km patrati, dupa un razboi care a izbucnit imediat dupa prabusirea URSS, in 1991. Peste 30.000 de oameni au fost ucisi in conflict si mai mult de 1,3 milioane au parasit zona, inainte ca Rusia sa impuna un acord de incetare a focului, in 1994.

Google Maps

Avand legaturi culturale si istorice cu ambele tari si apartinand Republicii Societice Azerbaijan, in timpul URSS-ului, Nagorno-Karabakh este recunoscuta si in prezent pe plan international ca facand parte din Azerbaijan. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat pana in prezent patru rezolutii prin care cere Armeniei sa se retraga de pe teritoriul azer din regiune.

Aproape 70.000 de azeri au fost fortati sa paraseasca Nagorno-Karabakh, 200.000 de azeri au parasit Armenia si mai mult de 360.000 de armeni s-au mutat din Azerbaijan, ca urmare a conflictului. Presedintii celor doua tari urmeaza sa se intalneasca in noiembrie, la Viena, pentru prima data in ultimii doi ani.

Azerbaijanul are legaturi stranse cu Israelul si cu Turcia, care este membru NATO, si si-a majorat bugetul pentru aparare de 27 de ori in ultimii 10 ani, la 3,7 miliarde de dolari, mai mult decat intregul buget anual al Armeniei.

Armenia, pe de alta parte, gazduieste o baza militara ruseasca in Gyumri, al doilea oras ca marime din tara, langa granita cu Turcia, iar trupele rusesti pazesc granitele cu Turcia si Iranul.

Azerbaijan, statul cheie pentru livrarea resurselor in Occident fara implicarea Rusiei

Azerbaijan, care a semnat,in decembrie anul trecut, un acrod de 45 de miliarde de dolari cu cu gigantul britanic British Petroleum, pentru transportul gazelor naturale catre Europa, a amenintat in repetate randuri ca va folosi forta pentru a castiga controlul asupra teritoriilor revendicate, daca eforturile de pace vor esua.

Azerbaijanul poate livra pana la 1,2 milioane de barili de petrol pe zi in Turcia, prin conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, care ocoleste Rusia si care trece pe la 50 de km de Nagorno-Karabakh.

Seful defensivei din Nagorno-Karabakh, Movses Hakobyan, a declarat ca o interventie militara va forta partea armeana sa raspunda.

SUA, Franta si Rusia, care conduc negocierile pentru gasirea unei rezolvari in disputa din Nagorno-Karabakh, au cerut Azerbaijanului si Armeniei sa opreasca imediat ostilitatile si sa respecte armistitiul incheiat cu ani in urma.

Un nou coflict, chiar daca va fi mai mic, va fi cu mult mai distructiv si mai sangeros ca cel din anii ‘90

Anexarea peninsulei Crimeea de catre Rusia si ciocnirile violente din Ucraina dintre armata de la Kiev si militantii prorusi au inflamat situatia din Nagorno-Karabakh, este de parere Thomas de Waal, asociat senior la Institutul Carnegie din Washington.

“In acest context, nu ne intrebam daca Nagorno-Karabakh a creat un precedent pentru Crimeea, ci daca nu cumva lucrurile stau exact invers. Adevarul este ca ceea ce s-a intamplat cu Crimeea a plasat regiunea Karabakh intr-un cerc vicios distructiv”, a spus Waal.

Cu un Putin “cinic” in legatura cu sansele de reusita a negocierilor de pace dintre Azerbaijan si Armenia, posibilitatile de rezolvare a situatiei pe cale diplomatica sunt minime, considera analistul de la Carnegie.

Si pe masura ce armata azera se doteaza cu drone, lansatoare de rachete de ultima generatie si avioane de atac, “suntem siguri ca un nou coflict, chiar daca va fi mic, va fi cu mult mai distructiv si mai sangeros ca cel din 1990”, a concluzionat Thomas de Waal.