Explicatia pentru ceea ce se intampla in Svalbard, probabil regiunea cea mai apropiata de ceea ce se numeste o societate in care nu exista infractiuni, este faptul ca aici somajul este ilegal. “Daca nu au un job, nu poti sa locuiesti aici”, spune Ingero.

Desi sub jurisdictie norvegiana, o tara care se mandreste cu sistemul sau de protectie sociala pentru cetatenii aflati in dificultate, Svalbard, un arhipelag de insule din Oceanul Arctic, are o cu totul alta conceptie.

Ca sa locuiesti aici trebuie sa poti dovedi ca ai cu ce sa te intretii. Este interzis sa fii somer sau sa nu ai casa. Toti rezidentii trebuie sa aiba o adresa fixa, ceea ce previne situatii in care oamenii fara adapost sunt gastiti inghetati pe strada, foarte aproape de Polul Nord, unde ninge si in mijlocul verii.

Guvernul finanteaza scoala si spitalul, administratia locala, precum si cel mai mare angajator din zona, o companie de exploatare miniera detinuta de stat. Iar taxele sunt foarte scazute.

“In Svalbard nu exista sistem de protectie sociala. Daca nu esti capabil sa te intretii singur, nu ai ce cauta aici”, explica Ingro.

Rezultatul este acela ca aici s-a format o societate foarte linistita si care nu incalca nicio regula. Guvernatorul regiunii nu spune ca aceasta este solutia pentru rezolvarea problemelor cu infractionalitatea si in alte zone ale lumii, dar sustine ca exista o legatura clara intre somaj si incalcarea legii.

In acelasi timp, Ingero demonteaza si discursul partidelor din intreaga Europa, inclusiv din Norvegia, care sustin ca imigratia este cauza cresterii incidentei infractiunilor.

In Svalbard nu exista restrictii pentru strainii care vor sa se mute aici, cu conditia ca acestia sa aiba un job. Sub incidenta unui tratat international din 1920, teritoriul este deschis pentru mai bine de 40 de natiuni care vor sa se stabileasca aici.

Astfel, o populatie care era pana nu demult exclusiv alba, include acum thailandezi, chinezi si alte nationalitati. Aproape o treime dintre rezidenti sunt straini, inclusiv sute de ucraineni care lucreaza in sectorul minier.

Mark Sabbatini, un american care editeaza un ziar saptamanal de limba engleza numit Icepeople, spune ca isi lasa frecvent laptopul pe o masa in cafenea si nu-si face niciodata griji ca cineva l-ar putea fura. “Aici nu exista infractiuni”, spune el.

Ceea ce nu este in totalitate adevarat. Potrivit statisticilor oficiale, rata infractionalitatii a crescut considerabil intr-un singur an, in special din cauza incaierarilor din baruri. Adica de la un caz investigat de politie, in 2012, la 9 cazuri, in 2013.

In total, politia investigheaza in jur de 100 de cazuri pe an, majoritatea pentru conducerea cu viteza a snowmobilelor, furturi minore din magazine sau pentru neridicarea gunoiului din fata casei.

Eirik Palm, editor la ziarul local Svalbardposten, spune ca nici nu-si mai aduce aminte de cand n-a mai scris despre o infractiune majora. “Cred ca ultima data am scris despre o persoana care a furat o sticla de alcool dintr-un bar. Aici avem insa alte subiecte despre care sa scriem, cum a fi oameni inghititi de gheturi sau atacati de ursi polari”, spune Palm.

Majoritatea locuitorilor detin o arma, dar nu pentru le-ar fi frica de hoti, ci pentru a se apara de ursii polari, care sunt o adevarata amenintare in regiune. Politia ii obliga pe toti cei care parasesc orasul sa poate o arma cu ei si sa stie sa o foloseasca.

Alte subiecte care tin prima pagina a ziarelor sunt proiectele stintifice care se deruleaza in zona, topirea ghetarilor care mai fac cate o victima sau preturile foarte piperate ale alimentelor. De exemplu, regiunea este cunoscuta pentru ca ici se vinde cel mai scump lapte din lume – 7 dolari/litru.

Mark Sabbatini, jurnalistul din America, spune ca nu duce dorul infractiunilor si a crimelor, mai ales ca la Los Angeles acesta era domeniul despre care scria. Dar admite ca sa locuiesti intr-un loc in care jumatate din an este noapte poate fi dificil. “Daca vrei sa locuiesti aici, inseamna ca ai o problema”, concluzioneaza Sabbatini.