Spre deosebire de alti profesori, el este platit pentru cererea pentru abilitatile sale, iar aceasta este mare, scrie cotidianul financiar Wall Street Journal (WSJ).

Kim Ki-Hoon, care acum preda intr-o academie after-school privata, castiga majoritatea banilor din cursurile pe care le tine online. „Cu cat muncesc mai mult, cu atat castig mai mult. Imi place asta”, spune el.

Kim munceste in jur de 60 de ore pe saptamana, invatandu-i pe altii engleza, desi petrece doar trei din acest ore predand efectiv.

Cursurile sale sunt inregistrari video, pe care internetul le-a transformat intr-o marfa pe care o vinde cu 4 dolari/ora. Isi petrece majoritatea timpului raspunzand studentilor care ii cer ajutorul online, dezvoltand metode de predare si scriind texte – in jur de 200 pana in prezent.

Sud-coreenii investesc 17 mld. dolari anual in educatia copiilor lor

Datorita unor astfel de cursuri online, Coreea de Sud si-a imbunatatit substantial sistemul de educatie in ultimele decenii, ajungand in prezent sa surclaseze Statele Unite in unele privinte.

In urma cu 60 de ani, majoritatea sud-coreenilor erau analfabeti. In prezent, sud-coreenii de 15 ani sunt pe locul al doilea in lume la nivelul de lectura. La nivel national, 93% dintre sud-coreeni au studii liceale, comparativ cu 77%, in SUA.

Cursurile private, care sunt in continua dezvoltare in toata lumea, din Irlanda si pana in Hong Kong, mai sunt denumite si sisteme de educatie „din umbra”, in oglinda cu sistemele traditionale, institutionalizate. In Coreea de Sud, insa, fenomenul a luat o asemenea amploare, incat numarul de meditatori l-a depasit pe cel al profesorilor din scoli.

Kim Ki-Hoon castiga 4 milioane de dolari/an de la cei 150.000 de clienti pe care ii are online la cursurile sale, timp de un an. Profesorul este un brand in Coreea de Sud si are, la randul sau, 30 de angajati care il ajuta sa administereze imperiul educational pe care l-a ridicat si sa conduca propria editura, unde isi tipareste cartile.

Sistemul dezvoltat de Kim a devenit o intreaga industrie, iar compania pe care o detine este listata la bursa sud-coreeana. Trei din patru copii din Coreea de Sud fac si meditatii, pe langa scoala, in 2012 parintii lor cheltuind mai mult de 17 miliarde de dolari pentru aceste servicii. Adica cu doua miliarde mai mult fata de cat au cheltuit americanii pe jocuri video in aceeasi perioada.

Educatia – o marfa, elevii - consumatori

Piata sud-coreeana a educatiei este atat de profitabila, incat a atras investitii de la firme de renume, precum Goldman Sachs, Carlyle Group sau AIG.

Kim Ki-Hoon castiga mai multi bani decat un atlet profesionist. Un american cu ambitia si abilitatile lui ar deveni bancher sau avocat, in Coreea de Sud este suficient sa te faci profesor si esti bogat.

Diferenta majora intre scolile traditionale si educatia particulara este aceea ca elevii isi aleg anumiti profesori, astfel incat cei mai buni dintre ei au si cei mai multi elevi. Kim Ki-Hoon are in jur de 120 de elevi live la un curs online, cu mult peste medie.

Tocmai pentru ca elevii si parintii sunt cei care aleg profesorii dupa performante, acestia devin propriii agenti. Nu trebuie sa aiba o anumita certificare, nu primesc sporuri si nu au un salariu minim garantat. Plata se face in functie de performante si cu cat muncesc mai multe ore, cu atat castiga mai multi bani.

„Elevii sunt ca oricare alti consumatori. Pentru a-i recruta, profesorii trebuie sa-si faca reclama masiv, fie in spatiul virtual, fie pe postere gigant outdoor”, spune Kim.

Evaluarea performantei se face in functie de numarul de elevi care participa la cursuri si cu cat numarul lor este mai mare, cu atat acestia se inmultesc.