Mica peninsula are cel mai ridicat nivel al PIB-ului per capita din lume – 98.800 dolari, si chiar si aceasta cifra nu arata adevaratul nivel de trai al cetatenilor tarii. Qatarul are suficienti bani pentru a construi metropole uriase in desert sau pentru a da mita milioane de dolari pentru organizarea  Campionatului Mondial de Fotbal, in 2022.

Qatarul este condus de famila Al-Thani inca de la inceputul secolului trecut, cand a devenit protectorat britanic. Pe 17 iulie 1913, seicul Abdullah Bin Qassim Al-Thani a devenit regele tarii. La acea vreme, economia Qatarului era practic inexistenta, singurele industrii fiind comertul cu perle si pescuitul. Tara se confrunta cu o saracie lucie, malnutritie si boli asociate. In anii ’20, comertul cu perle s-a prabusit, ceea ce a dus la o adancire a saraciei.

In 1939, s-au descoperit primele zacaminte de petrol la Dukhan, dar dezvoltarea acestui sector industrial a fost foarte lenta pana in 1949, din cauza celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Desi rezerva de petrol era una insemnata, nici nu poate fi comparata cu cea descoperita 30 de ani mai tarziu.

In 1951, Qatarul producea 46.500 de barili de petrol pe zi, in valoare de 4,2 milioane de dolari. Descoperirea campurilor petroliere off-shore si inceperea exploatarii de catre Shell a crescut productia de petrol a tarii la 233.000 de barili pe zi.

Castigurile din exploatarea petrolului au umflat buzunarele familiei regale si Qatarul a intrat intr-un proces de modernizare. Prima scoala a tarii, primul spital, prima centrala de energie electrica si prima centrala telefonica s-au deschis in anii ’50.

Veniturile din vanzarea petrolului au crescut constant in anii ’60, pe masura ce familia Al-Thani isi consolida puterea instalandu-si rudele in pozitii guvernamentale inalte, pe salarii extravagante.

Qatarul si-a castigat independenta in 1971, dupa ce Marea Britanie a anuntat ca isi retrage toate fortele militare din tara. In februarie 1971, Califul ibn Hamad il inlatura de la putere pe tatal sau, Emirul Ahmad ibn Ali, taie din veniturile familiei regale si incepe sa investeasca in programe sociale, constructia de locuinte, in educatie si sanatate si infiinteaza un sistem de pensii.

In 1971, cel mai mare depozit de gaze naturale din lume de la acea vreme - South Pars/North Dome Gas-Condensate, era descoperit pe coasta Qatarului, dar pentru ca productia de petrol asigura inca suficiente resurse, depozitul nu a fost exploatat. Qatarul detine, in prezent, a doua rezerva de gaze naturale, dupa Rusia, estimata la peste 26 de trilioane de metri cubi.  

Prabusirea pretului petrolului, in anii ’80, impreuna cu cheltuirea in exces a banilor de catre Emir, a dus la o cadere masiva a economiei Qatarului. Impinse de ciza, autoritatile din Qatar au inceput exploatarea rezervelor masive de gaze naturale in 1989, desi productia era la inceput mica.

Pana in 1995, situatia din tara nu se imbunatatise. In aceste conditii, Seicul Hamad bin Khalifa Al-Thani a preluat puterea de la Emirul Khalifa bin Hamad, printr-o lovitura de stat sangeroasa, in timp ce acesta era plecat in Elvetia. Una dintre primele masuri ale Seicului a fost sa urgenteze exploatarea rezervei de gaze naturale si Qatarul a inceput sa exporte, pentru prima data, gaze.

Pentru a putea face fata cererii, au fost construite 14 platforme de extractie a gazelor naturale, in 15 ani. La sfarsitul anilor ’90, toate marile companii petroliere ale lumii venisera in Qatar, unde incheiasera parteneriate cu autoritatile pentru extractia zacamintelor.

Totodata, in 1996, Qatarul a construit baza militara gigant al-Udeid, in care a investit miliarde de dolari si care folosea ca centru logistic pentru armata americana, care oferea tarii un nivel de securitate nemaintalnit pana atunci.

In 1997, Qatarul a incheiat acorduri pentru livrarea de cantitati masive de gaze naturale catre Spania si Japonia. In timp, Qatarul si-a diversificat clientii. Datorita productiei mari de gaze naturale, PIB-ul Qatarului a explodat in ultimii 15 ani.

Pentru a evita sa intre in capcana resurselor naturale, Qatarul s-a diversificat economia. In 1998, guvernul a construit Orasul Educatiei, un campus imens care gazduieste sase univestitati americane si doua europene, precum si numeroase centre de cercetare si de consultanta.

Qatarul a infiintat, de asemenea, un fond suveran de 170 de miliarde de dolari, bani proveniti din vanzarile de petrol si gaze naturale, prin intermediul caruia tara investeste in active in diferite colturi ale lumii.

In 2003, statul a infiintat Autoritatea de Investitii a Qatarului care transforma banii proveniti din resursele naturale in alte surse de venit. Autoritatea a investit masiv in Barclays Bank, Credit Suisse, Harrods, Porsche, Volkswagen si detine participatia majoritara la echipa de fotbal Paris Saint-Germain.

Qatarul a devenit, de asemenea, cel mai mare proprietar de imobiliare din Londra, printre cladirile emblematice pe care le detine in capitala Marii Britanii numarandu-se The Shard, cel mai inalt turn din vestul Europei, precum si o parte din Canary Wharf.

In 2005, a fost construit centrul financiar al Qatarului, unde s-a dezvoltat industria financiara a statutului. Tara ar putea deveni in curand liderul financiar al statelor din Golf, datorita stabilitatii economcie si a rezervelor uriase de capital pe care le detine.

In 2006, Qatarul a depasit Indonezia, devenind cel mai mare exportator de gaze naturale lichide din lume, incasarile din gaze si petrol reprezentand 60% din PIB-ul tarii. Dar competitia vine din urma, dupa ce productia de gaze naturale lichide a explodat in tari precum SUA sau Australia.

In decembrie 2010, Qatarul a fost selectat sa gazduiasca Campionatul Modial de Fotbal din 2022, autoritatile promitand sa contruiasca 12 stadioane revolutionare, utilizand o tehnologie de racire a aerului care sa-i ajute pe jucatori sa faca fata mai usor caniculei. Qatarul vrea sa se pozitioneze ca un hub al sporturilor din regiune, urmand sa organizeze si alte evenimente sportive.

Iar imaginea tarii s-a schimbat semnificativ. Daca in 1977, capitala Doha arata asa:

Dupa construirea a 58 de zgarie-nori, precum si a numeroase muzee, stadioane si proiecte de infrastructura gigant, orasul arata acum asa:

Evident, schimbarea la fata a Qatarului a atras si acuzatii despre conditiile dificile de munca a lucratorilor migranti care construiesc infrastructura pentru Cupa Mondiala sau alte proiecte. Iar la inceputul acestei luni, un scandal monstru a izbucnit in lumea sportului, Qatarul fiind acuzat ca a dat mita 5 milioane de dolari pentru a fi desemnata organizatoarea turneului mondial din 2022.

Va putea Qatarul sa devina un Hong Kong al Orientului Mijlociu sau va cadea in blestemul propriei bogatii si va fi doborata de instabilitatea regionala? Aceasta este o intrebare la care vom obtine un raspuns in anii urmatori.