Insa lucrurile nu sunt deloc simple: urmeaza un adevarat maraton al intalnirilor la nivel inalt si este cunoscut faptul ca intre anumite tari exista tensiuni puternice pe acest subiect.

Se doreste, in primul rand, ca esecul bancilor sa nu mai reprezinte o amenintare pentru sanatatea financiara a guvernelor, asa cum s-a intamplat in cazul Irlandei, iar cetatenii sa nu mai fie nevoiti sa suporte din buzunare lor, prin taxele impuse, aceste greseli.

De-a lungul celor mai duri ani ai recesiunii, guvernele europene au riscat 1,5 trilioane de auro din bani publici, pentru ajutorarea bancilor.

De fapt, scopul este unul de o si mai mare amploare. Autoritatile europene isi doresc sa aiba putere de supervizare asupra bancilor. O uniune bancara ar insemna ca institutiile financiare sa isi piarda o buna parte din control si sa-si imparta intre ele riscurile, ceea ce intareste uniunea economica si monetara.

Primul pas a fost deja facut, in sensul ca, pana la sfarsitul lui 2014, Banca Centrala Europeana isi va prelua responsabilitatea de supervizare asupra principalelor banci din zona euro. Astfel, in urmatoarele 12 luni cei mai importanti 130 de creditori din regiune vor fi supusi tot felur de teste, de natura sa ne arate adevarata situatie din teren.

Cea mai importanta intrebare, la care va trebui sa se gaseasca un raspuns in cele din urma, este cine decide cand o banca merita sa fie salvata si, mai mult decat atat, cine plateste.

Mai multe tari mici sunt de parere ca decizia ar trebui sa cada in seama unei institutii europene de anvergura, cel mai probabil Comisia Europeana. Germanii, in schimb, ar prefera ca decizia sa fie luata de ministrii de finante. Britanicii, pe de alta parte, sunt oricum sceptici de succesul operatiunii. Unul dintre oficialii din aceasta tara sustine ca planurile sunt prea complicate iar previziunile nerealiste, mai ales ca, in unele situatii, acest gen de hotarari trebuie luate rapid, cel mai adesea in decursul unui singur weekend.

Revenind la problema cu adevarat spinoasa, nemtii sunt de parere ca fiecare tara in parte ar trebui sa cotizeze in cazul unei asemenea situatii. Francezii, pe de alta parte, sustin crearea unui fond european comun, dedicat salvarii bancilor.

Planul ar presupune crearea mai multor fonduri nationale, din taxarea bancilor. Dupa care, aceste fonduri s-ar uni intr-unul singur, peste zece ani, si ar pune la bataie 55 miliarde de euro. In aest fel, riscurile se vor minimiza. Ramane insa de vazut ce se intampla pe termen scurt, pana cand acest plan sa si ajunga realitate.

Pana una alta, un lucru e cert: actionarii, detinatorii de obligatiuni si principalii depozanti vor fi primii care vor pierde bani, in cazul unui esec bancar.