Creditorii internationali au avertizat, in repetate randuri, ca in cazul in care puterea va fi preluata de extrema stanga, reformele convenite cu Troica (FMI, CE si BM) trebuie continuate. In caz contrar, se va merge pana la excluderea Greciei din zona euro, desi in acest moment nimeni nu stie sa spuna foarte clar cum s-ar putea face acest lucru.

Pe masura ce temerile legate de o eventuala excludere a Greciei din grupul select al UE cresc, declaratiile care vin de la Atena incep sa se mai tempereze.

Nadia Valavani, unul dintre candidatii Syriza la alegrile din 25 ianuarie, a declarat ca daca partidul sau va ajunge la guvernare, va cere creditorilor internationali “o prelungire tehnica” a acordului de salvare, care expira pe 28 februarie, scrie cotidianul elen Kathimerini.

Potrivit Nadiei Valavani, aceasta prelungire va ajuta la renegocierea datoriei publice si va permite sustinerea propriilor propuneri. De altfel, principala problema ridicata de Syriza este restructurarea datoriei, miscare fara de care lupta Greciei de a iesi din criza va fi in zadar, sustine Syriza.

“Pentru a promova reformele care se cer este nevoie de o intelegere pe tema datoriei. Altfel, posibilitatea de redresare este limitata”, a declarat Yiannis Dragasakis, economist senior in cadrul Syriza si care este cel mai probabil sa devina ministrul Finantelor, in cazul castigarii alegerilor.

Potrivit Bloomberg, Grecia are in prezent o datorie de 320 de miliarde de euro, adica 175% din Produsul Intern Brut. Syriza, care conduce in topul preferintelor pentru alegerile de duminica, incearca sa mentina o balanta delicata intre echilibrul fiscal si stergerea datoriilor.

Planul partidului de a renegocia datoria record a tarii cu UE si FMI ridica deja semne de intrebare printre creditorii statului. Sefa FMI, Christine Lagarde, a avertizat recent asupra “consecintelor”, in cazul in care tarile europene isi renegociaza datoriile. "Default-ul, restructurarea, modificarea termenilor datoriilor au consecinte asupra credibilitatii semnaturii tarii care renegociaza", a spus Lagarde.

Dar in ciuda tuturor avertismentelor, liderul Syriza, Alexis Tsipras, sustine ca un guvern condus de el va cere renegocierea datoriei Greciei si va solicita o perioada de gratie inainte sa reinceapa plata acesteia, pentru a da economiei gura de aer pentru relansare. Tsipras cere, totdata, si excluderea investitiilor publice de la calculul deficitului bugetar, cerinta expresa a CE.

Cum vrea Syriza sa scoata Grecia din criza

Tsipras vrea renegocierea cu principalii creditori ai tarii a conditiilor programului de ajutor de 240 miliarde de euro si restructurarea datoriei publice a Greciei, echivalenta cu aproape 175% din PIB, dand exemplu anul 1953, cand au fost reduse la jumatate datoriile Germaniei, a carei economie a fost ruinata in Al Doilea Razboi Mondial.

Pe de alta parte, daca ar veni la putere, guvernul de extrema stanga promite ca ar proteja sistemul bancar dupa regulile Bancii Centrale Europene si ar garanta depozitele cetatenilor. Totodata, Syriza sustine ca va crea facilitati de ajutorare a celor cu venituri foarte mici si a pensionarilor, cum ar fi vouchere pentru mancare, asistenta medicala gratuita, scutiri de taxe pentru carburanti sau pentru caldura.

Potrivit lui Alexis Tsipras, un guvern condus de el ar infiinta o banca de dezvoltare de stat, care va finanta micile afaceri si fermierii. Pana la finele lui 2015, Syriza spune ca va elimina taxele pe proprietate si va stopa executarile silite din partea bancilor, care scot casele celor executati la licitatie.

Salariul minim ar urma sa creasca la 751 de euro, de la 580, se vor reintroduce contractele colective de munca si se vor crea 300.000 de locuri de munca in sectorul public. Vanzarea companiilor de stat ar urma sa fie stopata.

Dragasakis, economistul care a coordonat elaborarea programului economic al partidului, a precizat ca propunerea Syriza nu se refera doar la datoria publica a Greciei, ci la situatia mai multor tari europene.

"Datoria Greciei nu este viabila pentru ca economia a suferit un dezastru, iar posibilitatile de redresare sunt limitate. Daca vrem sa respectam obiectivul Tratatului de la Maastricht, care prevede un nivel al datoriilor publice in Europa de pana la 60% din PIB, nu vedem alta solutie decat o conferinta la care sa fie analizata problema la nivel global si pe termen lung", a explicat el.

In ciuda tuturor tensiunilor si declaratiile de ambele parti, din ultima vreme, analistii de la Moody’s considera ca iesirea Greciei din zona euro este mai putin probabila decat in perioada de varf a crizei financiare din 2012, in timp ce riscurile de contagiune raman la un nivel mai scazut decat in urma cu trei ani.

Cu toate acestea, agentia de evaluare financiara apreciaza ca o eventuala iesire a Greciei din regiunea euro ar duce la cresterea tensiunilor de pe piata si la o noua recesiune in zona euro. 

Dupa Grecia, ar putea urma si alte tari. EIU: Exista un numitor comun in Europa: ascensiunea partidelor populiste

Cutremurele politice pot fi iminente in Europa in 2015, pe fondul ascensiunii partidelor si miscarilor populiste si al intensificarii protestelor populatiei, potrivit unei cercetari realizate de Economist Intelligence Unit (EIU), relateaza BBC News Online.

Cresterea atractivitatii partidelor populiste le-ar putea aduce unora dintre ele victorii electorale si ar putea determina partidele principale sa incheie aliante la care altadata nu s-ar fi gandit. "Criza democratiei" din Europa este o prapastie intre elite si votanti, sustine EIU. Ratele slabe de participare la vot si scaderea accentuata a numarului de membri ai partidelor traditionale sunt factori cheie ai acestui fenomen.

Marea Britanie, unde vor avea loc alegeri in mai, este "in pragul unei potentiale perioade prelungite de instabilitate politica", potrivit cercetatorilor. Ei sustin ca exista un risc mult mai mare decat de obicei ca alegerile sa genereze un Guvern instabil - anticipand ca populistii din cadrul UKIP vor lua voturi atat de la conservatori, cat si de la laburisti.

Dar provocarea politica imediata - si masura in care populismul se traduce in succesul la urne - este in Grecia, unde vor avea loc alegeri legislative anticipate la 25 ianuarie. Sondajele de opinie sugereaza ca partidul de stanga populist Syriza ar putea deveni principala forta politica din tara. Daca se va intampla acest lucru si partidul va reusi sa formeze un Guvern, atunci acest lucru va trimite unde de soc in UE, iar situatia respectiva va functiona ca un catalizator pentru schimbari politice si in alte zone, sustine EIU.

"Alegerea unui Guvern Syriza va fi profund destabilizatoare, atat la nivel intern cat si regional. Aproape sigur va determina o criza in relatia dintre Grecia si creditorii sai internationali, in timp ce stergerea datoriei reprezinta unul dintre elementele de baza ale platformei sale politice", afirma EIU. "Cu astfel de partide anti-sistem care castiga teren rapid in numeroase alte tari ce urmeaza sa aiba alegeri in 2015, efectele contaminarii de la situatia din Grecia ar putea fi semnificative", adauga EIU.

Alte exemple de alegeri europene cu potentiale rezultate impredictibile citate de EIU sunt cele din Danemarca, Finlanda, Spania, Franta, Suedia, Germania si Irlanda. "Exista un numitor comun in aceste tari: ascensiunea partidelor populiste", afirma EIU, adaugand ca "sentimentul anti-sistem a crescut in zona euro (si in restul UE) iar riscul problemelor politice si al potentialelor crize este mare".

Potrivit analizei EIU, partidele si miscarile populiste - de stanga, de dreapta sau cu orientare nespecifica - se strecoara in spatiul care s-a creat intre partidele politice vechi si baza lor sociala traditionala. Opozitia fata de guvernarea UE, imigratie si austeritate sunt teme cheie pentru multe dintre aceste partide.

Intre timp, alaturi de ascensiunea miscarilor populiste, a existat si o intensificare a protestelor populare in multe parti ale lumii in ultimii ani. EIU estimeaza ca miscari de protest semnificative au aparut in peste 90 de tari in ultimii cinci ani, conduse in general de tineri educati din clasa de mijloc, care ii dispretuiesc pe liderii lor politici si care prefera Twitter sau alte retele de socializare platformelor politice traditionale.