Chinezii, somonul si Nobelul pentru Pace. Cum a afectat acordarea celebrului premiu exporturile norvegiene de peste
Care este pretul platit pentru acordarea controversata a unui Premiu Nobel? Potrivit Norvegiei, nici mai mult nici mai putin decat exporturile nationale de somon pe una din cele mai mari piete ale lumii.
Cota de piata a exporturilor de somon norvegiene catre China s-a prabusit de la 92% in 2010, la numai 29% in prima jumatate a acestui an, noteaza CNBC.
Insulele Feroe si Marea Britanie au profitat imediat de situatie, desi Norvegia se bucura aproape de un monopol in ultimul deceniu.
Potrivit oamenilor din industrie si a expertilor politici, motivul este unul cat se poate de clar. De vina ar fi decizia din octombrie 2010 a unui comitet norvegian, prin care premiul Nobel pentru Pace a fost acordat lui Liu Xiaobo, un disident chinez incarcerat.
“Nu e niciun secret ca scaderea vanzarilor din China este legata de Premiul Nobel pentru Pace. Este o situatie politica dificila intre Norvegia si China, si nu ceva ce poate fi rezolvat la nivelul industriei”, a declarat pentru un ziar norvegian Alf-Helge Aarskog, directorul executiv al Harvest, una din cele mai mari crescatorii de somoni din tara.
Scaderea cotei de pe piata de somon este cel mai clar semn al inghetarii relatiilor comerciale resimtite de Norvegia, de la acordarea premiului.
In plus, o propunere de tratat de schimb bilateral a cazut dupa ani intregi de negocieri, in timp ce la sfarsitul anului trecut China a permis turistilor din orice tara europeana, mai putin Norvegia, sa viziteze Beijingul fara viza.
Mai multor politicieni norvegieni, oameni de afaceri si jurnalisti li s-a refuzat obtinerea de vize, in vreme ce ambasadorul Norvegiei la Beijing isi petrece timpul jucand tenis, din cauza lipsei de intalniri oficiale programate.
“Nu exista niciun semn de ameliorare a relatiilor. Desigur, suntem optimisti, dar lucrurile se arata in coninuare dificile”, a declarat un oficial norvegian, mai devreme anul acesta.
Norvegia a exportat 11.000 de tone de somon in China in 2010, in timp ce Marea Britanie numai 510 tone, iar Insulele Feroe nici una, conform datelor Consiliului Norvegian pentru fructe de mare. Dar in primele sase luni din 2013, situatia s-a schimbat radical. Marea Britanie a exportat 4.600 de tone, Insulele Feroe 4.000 de tone, in timp ce Norvegia a trebuit sa se multumeasca cu numai 3.700. Ceea ce inseamna ca apetitul asiaticilor a crescut chiar, insa proportional cu orgoliul national.
“Pe termen scurt, nimeni nu va da faliment. Cea mai dramatica parte este efectul pe termen lung. Piata din China este de asteptat sa creasca cu 20% anual, iar anul trecut a crescut cu 40%. Suntem intr-o faza de dezvoltare si producatorii se pozitioneaza. Ne pierdem avantajul competitiv”, a spus Sigmund Bjorgo, directorulul consiliului pentru China, care indica si pretul in crestere la somon drept o cauza a scaderii cotei de piata.
Bjorgo refuza sa dea vina pe decizia acordarii premiului Nobel, care a apartinut unei comisii guvernamentale independente, dar din care a facut parte si un fost prim ministru. In schimb, sustine ca de vina sunt controalele stricte impuse de chinezi, ce au facut ca pestele proaspat sa putrezeasca in depozite.
Oficialii norvegieni iau acum in considerare sa trimita somonul mai intai in Scotia sau Vietnam, ca rute ocolitoare, inainte ca acesta sa ajunga in China, pentru a putea evita interdictiile impuse. Consumatorii de rand, cei mai multi fara sa aiba habar de problema guvernului cu Norvegia, inca prefera intr-o masura covarsitoare somonul norvegian, sustin mai-marii industriei dar si locuitorii din Beijing.
Pe acelasi subiect: