Andrew Solomon incepe articolul din The New Yorker, intitulat "Gay, Jewish, Mentally Ill and a Sponsor of Gypsies in Romania" (Homosexual, evreu, bolnav mintal si un sponsor al romilor in Romania"), povestind o intamplare petrecuta in adolescenta sa, transmite Mediafax.

Scriitorul spune ca in acea perioada a intrebat-o pe matusa sa Rose de unde anume din Romania provine familia sa, aceasta sustinand ca nu-si aminteste.

"I-am spus: «Matusa Rose, ai trait acolo pana la 19 ani. Cum adica nu-ti amintesti?» Ea a spus: «A fost un loc oribil si am fost norocosi sa plecam de acolo. Nu exista niciun motiv pentru ca cineva sa se intoarca»", isi aminteste Andrew Solomon.

Bunicul din partea tatalui - fratele matusii Rose, un fermier - a urmat-o pe aceasta in Statele Unite ale Americii, cand avea 16 ani, fugind de pogrom si saracie, scrie Andrew Solomon in The New Yorker. Acesta, povesteste scriitorul, s-a stabilit in cele din urma in New York, unde a facut cravate din resturi de rochie. Astfel, bunicul s-a asigurat ca tatal lui Andrew Solomon va primi o buna educatie, iar familia sa a trait o viata prospera de atunci. 

"M-am intrebat adesea despre viata pe care bunicul meu a lasat-o in urma. Probabil, stramosii mei aveau minti curioase si cuprinzatoare, la fel ca mine si ca tatal meu si, de multe ori, m-am gandit cum ar fi fost sa fim noi si sa traim asa". 

Solomon povesteste si despre prietena sa Leslie Hawke, care s-a mutat in Romania in urma cu 15 ani si a fondat un ONG, OvidiuRo, pentru a le oferi o educatie copiilor de etnie roma. 

"M-am alaturat echipei sale, in principal pentru ca am vazut o paralela intre opresiunea stramosilor mei evrei si opresiunea romilor. Ne-am imbunatatit vietile primind educatie din afara Romaniei; ei (copiii romi, n.r.) ar putea sa si le imbunatateasca pe-ale lor (vietile, n.r.) prin accesul la scolarizare in Romania", spune Andrew Solomon.

Curiozitatea despre stramosii sai si Romania a revenit in mintea autorului in momentul in care editura Humanitas a cumparat drepturile de publicare pentru cartea sa "The Noonday Demon: An Atlas of Depression", aparuta in limba romana cu titlul "Demonul amiezii. O anatomie a depresiei", si a decis sa plece intr-un turneu de promovare. 

"Am vazut o circularitate eleganta in contrastul dintre plecarea in saracie a bunicului meu si intoarcerea mea ca autor publicat", afirma Solomon. 

El marturiseste ca a vorbit pe Facebook cu o verisoara de gradul al II-lea, care i-a spus ca ea crede ca familia lor provine din Dorohoi, un oras mic situat in apropiere de granita cu Ucraina. 

"O prietena, genealog amator, s-a oferit sa faca cercetari in continuare si a descoperit documente care confirma ca familia mea provine intr-adevar din Dorohoi; bunicul meu si doi frati de-ai sai au calatorit cu vaporul, la clasa a treia, de la Hamburg, in 1990, trimitand dupa parintii si rudele lor, patru ani mai tarziu". 

Totodata, acesta spune ca editorul sau s-a temut ca romanii s-ar putea sa nu fie pregatiti sa vorbeasca despre depresie, insa "cel mai mare scriitor in viata din Romania, Mircea Cartarescu, a fost de acord sa scrie o introducere si sa participe la lansare", noteaza Andrew Solomon in The New Yorker. 

Acesta mai povesteste ca, inainte de sosirea sa, Leslie Hawke a vorbit cu Florin Buhuceanu, care conduce Asociatia ACCEPT, o organizatie romaneasca ce sustine drepturile homosexualilor, si s-a stabilit ca scriitorul sa tina o prelegere despre identitatea gay la Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti. 

"Prietena lui Leslie, Genevieve, (...) a aranjat o intalnire cu directoarea bibliotecii, care, din ceea ce spun Leslie si Florin, dupa o discutie foarte cordiala de o ora, a confirmat ca sala este libera si ar fi incantata ca dezbaterea sa aiba loc acolo. Florin i-a multumit pentru curajul de a sustine o organizatie LGBT, a semnat si a returnat contractul si a publicat detaliile despre eveniment pe Facebook". 

"Umbra homofoba a lui Putin cade asupra Europei de est si, la inceputul lunii iunie, Camera Deputatilor din Romania a respins un proiect de lege care ar fi garantat recunoasterea legala a cuplurilor gay, cu 298 de voturi impotriva, 3 abtineri si doar 4 in favoarea (proiectului de lege, n.r.). In aceeasi saptamana, Genevieve a spus ca directoarea bibliotecii i-a telefonat furioasa, acuzand-o ca a mintit in legatura cu natura dezbaterii si a spus ca biblioteca n-ar gazdui niciodata un eveniment in care identitatea gay sa fie un subiect de dezbatere. Dupa aceea, ea (directoarea BCU, n.r.) nu a mai raspuns la niciunul dintre multele mesaje pe care Florin si Leslie i le-au trimis", mai scrie Andrew Solomon.

In cele din urma, Asociatia ACCEPT a organizat prelegerea pe 14 iunie, in sala de cinema a Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica "Ion Luca Caragiale" din Bucuresti (UNATC). Dupa discursul sau, a urmat o sesiune de intrebari si raspunsuri. Multi dintre cei prezenti au spus ca viseaza sa migreze intr-un loc unde sa gasesca acest tip de intelegere. 

"Prea multi au descris depresia severa ca un rezultat al opresiunii sociale si cativa au facut aluzie la schimbarea locului de intalnire pentru prelegerea mea ca un exemplu la aceasta problema. Desi (situatia, n.r.) este greu de comparat cu un pogrom, incidentul m-a ajutat sa inteleg cum ar fi fost pentru familia mea sa apartina unui grup pe care majoritatea romanilor il considera respingator", mai scrie Solomon. 

In același articol, el povesteste despre o vizita, alaturi de Leslie Hawke, la o ferma de cai din nordul Moldovei, unde au stat peste noapte, "consumand mancare traditionala si rachiu de mure de casa", dar si in cimitirul evreiesc din Dorohoi unde au fost ingropati membri ai familiei sale. 

"Cimitirul era in stare de paragina - dar la fel era si orice altceva din apropiere de Dorohoi. O vaca ratacea printre pietrele funerare, dintre care multe erau inconjurate de urzici. Leslie a reperat primul mormant Solomon. In curand am gasit mai multe, multe ale unor persoane nascute dupa ce bunicul meu a emigrat. Este imposibil sa stiu sigur daca acestea sunt rudele mele, dar comunitatea evreiasca nu a fost niciodata enorma (exista aproximativ 40-50 de morminte ale evreilor in judet) si pare plauzibil ca cei cu numele meu sa fie rudele mele. Am pus pietre pe unele dintre morminte (traditia evreiasca spune sa pui o piatra mai degraba decat sa aduci o floare) si m-am gandit la acesti oameni care ar fi putut sa plece si n-au facut-o. (...) Unul dintre morminte avea o inscriptie in memoria unui Solomon care a murit «in mainile lui Hitler». (...) Am auzit vocea matusii Rose spunand: «Am fost norocosi ca am plecat de acolo». Am sperat sa nu aiba dreptate in totalitate, ca aceasta parte europeana a familiei va fi cel putin pitoreasca, ca as avea un simt surprinzator de identificare cu locul. Nu am stiut cat de deznadajduit as fi sa-mi imaginez ca as fi prins in acea viata", mai scrie Andrew Solomon. 

Andrew Solomn vorbeste si despre situatia romilor, spunand ca, dupa ce a vazut cum traiesc, situatia din Dorohoi nu i se mai pare atat de rea.

"In timp ce taranii din nordul Romaniei mananca prost, romii din Colonia fac foamea, in timp ce taranii traiesc putin, romii arata semne evidente de boala. Taranii poate n-au grupuri sanitare bune, dar romii n-au deloc; si-au facut nevoile in pasunile din jur, iar locul mirosea pana la cer. In acest moment, ca rezultat al muncii (Asociatiei, n.r) OvidiuRo, 1.500 de copii romi au parte de o educatie timpurie care i-ar putea ajuta sa iasa din saracie. Am intalnit acei copii cu ochi luminosi si plini de voie buna si sper ca ei sa nu devina ca acei adolescenti morocanosi si adulti cu ochi sticlosi care traiau in mizerie in Colonia", a scris Andrew Solomon. 

In finalul articolului, Andrew Solomon spune ca, desi Romania este "un loc oribil", este, de asemenea, "un loc minunat". 

"Societatile in tranzitie reprezinta intotdeauna studii contradictorii. Cum s-a raportat Romania la evrei, la bolile mintale, la persoanele homosexuale, la romi? Tot ceea ce reprezint pare sa atraga prejudecati aici. Nu am nicio intentie sa provoc un scandal, nici n-am anticipat cat de trist ma vor face sa fiu cele sase zile de calatorie. Dar nici nu mi-am imaginat valul de bucurie (...). Sustinatorii liberalizarii sociale intr-o tara saraca, conservatoare si religioasa nu sunt la moda. Acele femei cu sape de langa Dorohoi nu o sprijine niciodata casatoriilor gay sau pe bolnavii mintali si probabil ele nu agreeaza evreii sau romii. Dar romana este o limba latina si romanii combina caldura italienilor cu scanteia combativa a slavilor. Mai multi romani au precizat ca, intrucat bunicul meu a fost nascut acolo, as putea obtine pasaport roman si unii chiar mi-au spus sa fac asta. Ma gandesc serios la asta. Este un loc oribil si am fost norocosi ca am plecat de acolo, dar este, de asemenea, un loc minunat si sunt norocos ca m-am intors", a incheiat Andrew Solomon articolul sau din The New Yorker. 

Andrew Solomon, nascut in 1963, si-a facut studiile la Yale si Cambridge si traieste la New York si Londra. Este doctor in psihologie si scrie literatura de factura politica, culturala, psihologica si de fictiune. Articolele acestuia apar in mod regulat - cu o larga si diversificata sfera de subiecte despre depresie, artistii sovietici, renasterea culturala afgana, politica libiana si altele - in New Yorker, New York Times Magazine, Artforum, Travel and Leisure si in alte publicatii.  Printre cartile scrise de Andrew Solomon se numara "The Irony Tower: Soviet Artists in a Time of Glasnost", "A Stone Boat" si "Far from the Tree: Parents, Children, and the Search for Identity".