Dreptul intreprinderilor de a oferi servicii intr-un alt stat membru al UE si de a detasa temporar lucratori pentru a furniza serviciile respective se bazeaza pe articolul 56 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE). Directiva privind detasarea lucratorilor stabileste masuri de protectie a drepturilor sociale ale lucratorilor detasati si de prevenire a dumpingului social, prevazand obligatia statelor membre de a se asigura ca actele cu putere de lege si actele administrative ale tarii-gazda sunt aplicabile lucratorilor detasati.

Noua directiva ce contine norme de punere in aplicare a celei privind detasarea lucratorilor va asigura respectarea in practica a drepturilor lucratorilor detasati si consolidarea cadrului legal pentru prestatorii de servicii.

Statele membre trebuie sa o transpuna in legislatia nationala in cel mult doi ani si douazeci de zile dupa publicarea sa in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

"Adoptarea Directivei de punere in aplicare a normelor UE privind lucratorii detasati transmite un semnal clar, in ajunul alegerilor europene, ca Europa nu accepta frauda si abuzurile impotriva lucratorilor detasati sau alte forme de dumping social", a declarat comisarul european pentru ocuparea fortei de munca, afaceri sociale si incluziune, László Andor.

Noua directiva va contribui la o mai buna aplicare a acestor norme in practica, in special in anumite sectoare, cum ar fi constructiile si transportul rutier, unde, de exemplu, intreprinderi de tip "cutie postala" (fara o activitate economica reala in tara "de origine") au utilizat "detasari" false pentru a eluda normele nationale privind securitatea sociala si conditiile de munca.

Directiva de punere in aplicare sporeste gradul de sensibilizare al lucratorilor si al intreprinderilor cu privire la drepturile si obligatiile ce le revin in ceea ce priveste termenii si conditiile de incadrare in munca, imbunatateste cooperarea dintre autoritatile nationale insarcinate cu detasarea, clarifica definitia detasarii, astfel incat sa creasca certitudinea juridica pentru lucratorii detasati si prestatorii de servicii, stabileste responsabilitatile statelor membre in ceea ce priveste verificarea conformitatii cu normele prevazute in directiva din 1996, obliga intreprinderile care efectueaza detasari sa desemneze o persoana de contact pentru asigurarea legaturii cu autoritatile de aplicare a legii si sa declare identitatea, numarul lucratorilor care urmeaza a fi detasati, datele de inceput si de incheiere ale detasarii, adresa locului de munca si natura serviciilor.

De asemenea, noua directiva obliga la punerea la dispozitie a documentelor de baza, cum ar fi contractele de munca, fisele de salariu si fisele de pontaj ale lucratorilor detasati, imbunatateste controlul aplicarii drepturilor si tratarea plangerilor, obligand atat statul membru gazda, cat si pe cel de origine sa garanteze ca lucratorii detasati, cu sprijinul sindicatelor si al altor parti terte interesate, pot sa inainteze plangeri si sa intenteze actiuni juridice si/sau administrative impotriva angajatorilor lor in cazul in care nu le sunt respectate drepturile.