Pescarii care isi desfasoara activitatea in afara legii prind in fiecare an peste in valoare de pana la 23,5 miliarde de dolari, iar cifrele sunt in continua urcare. Intre timp, din cauza ca apele marilor si oceanelor cuprind tot mai putine vietati, pretul la peste a crescut simtitor.  

Pescuitul excesiv se intoarce insa si impotriva pescarilor. Din cauza ca au secat rezervele de peste din apele locale, acestia trebuie acum sa navigheze acum mai departe in larg, spre ape mai adanci. Iar asta inseamna mai mult timp, mai multa munca si combustibil si, in consecinta, mai multi bani cheltuiti.  

Din cauza ca pescuitul excesiv duce la cheltuieli de 50 de miliarde de dolari anual, potrivit Bancii Mondiale, guvernele au impus limite asupra rezervelor de peste care pot fi exploatate. Fiecare stat trebuie sa trimita rapoarte despre capturile facute catre Organizatia pentru Hrana si Agricultura a ONU, pentru a se putea verifica daca toata lumea respecta regulile.   

Pentru a ocoli legea, se apeleaza insa la diferite tertipuri, cum ar fi tehnica flag-hopping. Flag-hopping este un acord pe o perioada de timp prin care o tara permite unui vas dintr-o alta tara sa navigheze in apele sale, reducandu-se cheltuielile de operare si fiind evitate in acelasi timp plata unor taxe si a unor reglementari in tara de origine. 15% din veniturile globale provenite din pescuit sunt obtinute prin aceasta practica. Cei care pescuiesc in tara adoptiva rareori isi raporteaza capturile in fata acesteia, asa ca nimeni nu poate verifica atunci cand depasesc limitele. Eforturile oficialilor de a proteja anumite specii sunt puse astfel la grea incercare.  

Motivele tarilor de adoptie sunt cat se poate de clare. Acestea percep o taxa ca sa acorde dreptul strainilor sa pescuiasca pe teritoriul lor. Aproximativ 56,6% dintre vasele comerciale din lume provin din Panama, Liberia, Malta si Insulele Marshall, potrivit datelor CIA, in ciuda faptului ca aceste tari reprezinta, la un loc, doar 0,12% dn popilatia lumii. Inclusiv Bolivia si Mongolia au inceput sa practice aceste procedee, desi nu au nici macar porturi unde sa isi ancoreze ambarcatiunile.   

Un alt avantaj este ca e foarte usor sa te inregistrezi ca membru al FOC (termen ce descrie operatiunea). In doar cateva minute si cu un card de credit oricine se poate inregistra astfel in tarile care permit acest lucru. Pentru a ocoli legea, multe dintre vasele de tip flag-hopping isi transfera incarcatura catre alte barci ce joaca rolul unor intermediari si care pastreaza pestele la temperaturi scazute in frigidere enorme. Captura poate ramane astfel mult timp pe apa, intre doua porturi, si este greu de urmarit traseul exact al fiecarei nave. Pescadoarele vand pestii prinsi catre aceste barci si primesc la schimb, printre altele, combustibil si mancare, lucru care le convine pentru ca nu mai sunt nevoite sa se intoarca in porturile de origine, cheltuind bani pe transport.  

Pestele ajunge in cele din urma in porturi, unde este vandut la suprapret, intr-o actiune care se aseamana cu spalarea de bani. “Transparenta pe mare este o problema majora in prezent. Nu avem idee cat peste se prinde”, spune Daniel Pauly, cercetator la Universitatea British Columbia.

Cel mai cunoscut port pentru un astfel de trafic este Las Palmas, din Insulele Canare, Spania. Aproximativ 400.000 de tone de peste sunt tranzactionate aici in fiecare an. Si portul Louis, din Mauritius este cunoscut pentru pescuitul ilegal. “In estul indepartat al Rusiei se practica foarte mult pescuitul ilegal. In acest caz, China este locul unde are loc intermedierea si unde ajunge tot pestele capturat din Rusia, astfel de piete fiind mai deschise tarilor in curs de dezvoltare”, explica Pauly.  

In aceste conditii, actvitati ilegale puternice de spalare de bani prin pescuit, se desfasoara si in Taiwan, Coreea de Sud sau Japonia. Cele mai multe dintre vasele care pescuiesc ilegal in Uniunea Europeana provin din Spania si, desi nu se cunosc cifre exacte, sumele astfel obtinute se estimeaza ca fiind colosale.