Actiune care, desi nu se regaseste in tratatele Uniunii Europene, ar putea fi foarte costisitoare pentru Atena. Iar cei care vor plati cel mai mult vor fi oamenii obisnuiti.

Atunci cand au gandit moneda unica europeana, liderii UE nu au luat in calcul si o eventuala iesire a unei tari din zona euro odata intrata, prin urmare nu se stie foarte clar ce ar insemna pentru o tara sa iasa din spatiul monetar comun.

Un raport al bancii elvetiene UBS ar trebui, insa, sa-i sperie pe toti grecii. Specialistii sustin ca, in cazul unei iesiri din zona euro, fiecare grec ar trebui sa plateasca in jur de 10.000 de euro in primul an, iar PIB-ul tarii s-ar injumatati.

“Costurile pe care le implica parasirea zonei euro de catre o tara slabita sunt semnificative. Consecintele includ lipsa suveranitatii, lipsa corporativa, colapsul sistemului bancar si colapsul comertului international. Estimarile sunt ca o tara euro slabita care paraseste aceasta zona ar atrage asupra sa un cost de 9.500 pana la 11.500 de euro de persoana pe o perioada de un an. In anii ce ar urma costurile ar ajunge probabil la 3.000 pana la 4.000 de euro de persoana. Acest lucru echivaleaza cu o rata de 40-50% din PIB in primul an”, noteaza UBS.

Pe de alta parte, autoritatile de la Atena par sa nu poata face fata cheltuielilor tot mai mari pentru functionarea statului, in ciuda taierilor drastice din ultimul an, care au afectat populatia. Somajul la Atena a atins un nivel record, 21,7%, cei mai afectati fiind tinerii intre 15 si 24 de ani, unde somajul a depasit 54%.

In aceste conditii, grecii simpli spun ca nu intrevad niciun viitor tarii si ca masurile de austeritate i-au adus la nivelul minim de suportabilitate.

Iata mai jos cateva marturii ale grecilor, despre viata de zi cu zi, in timpul cele mai grele crize prin care trece tara, grupate de CNN:

Konstantinos Papaioannou, profesor de limba greaca: “Familia mea este afectata de criza, venitul nostru a fost redus cu o patrime. Cu totii suntem afectati de aceste masuri de austeritate. Este atata nesiguranta. (…)Nimeni nu ne poate asigura ca pe viitor nu vor mai fi reduceri salariale. Multi oameni sunt marginalizati. Grupurile vulnerabile aleg calea drogurilor, mai ales somerii si imigrantii. Infractiunile incep sa fie acum tolerate, acest lucru genereaza o atmosfera tensionata intre noi si o lipsa de incredere in institutiile politice. Cu alte cuvinte, criza financiara are consecinte atat sociale cat si politice. 40% dintre tineri sunt someri si in ceea ce priveste pensia aceasta ajunge la 200 de dolari. Nu poti trai asa.”

Manos Kallimikrakis, 26 de ani, angajat call center in Atena: “Salariul meu de 750 de euro a fost redus la 600 de euro. Nu stiu cum ma voi descurca, dar ma numar printre cei norocosi care au un loc de munca si o casa proprie. Cu toate acestea, nu imi pot permite sa cumpar benzina pentru masina si nici nu mi-am mai cumparat haine noi de 2 ani. Viitorul nu pare a fi mai bun, multi dintre prietenii mei vor sa paraseasca tara.”

Angela Konidari, 38 de ani, profesoara in Lemnos: “Salariul meu a fost redus cu 30% de la 1.300 euro la 900 euro pe Luna. Nu mananc indeajuns, folosesc caloriferul mai putin si nu ies in oras prea des. Tinerii nu mai au nicio speranta, cred ca nicio profesie pe care o vor practica nu le va permite sa isi plateasca chiria. Multi dintre ei se gandesc sa se stabileasca in alta tara pentru ca nu mai au incredere in Guvern.”

Yannis Bardanis, 49 de ani, chirurg: “Lucrez pentru serviciul public de sanatate. Salariul meu a fost redus cu 25-30%, de la 4,300 euro la 3,300 euro pe luna. Lucrez 35 de ore pe saptamana. Sunt insurat, am 2 copii de intretinut si o casa inchiriata. Suport cu greu masurile de austeritate. “

Alexandros Konstantinos Karlis: “Agonia, insecuritatea si furia, asta ii caracterizeaza pe majoritatea grecilor acum. Agonia vine din cauza faptului ca sute de oameni se vad fara un loc de munca, in contextual unei politici economice dezastroase. Insecuritatea decurge din reducerile salariale si din probabilitatea mare ca angajatii sa fie concediati. Furia este rezultatul scaderii nivelului de trai si a lipsei sperantelor.”