Planurile pentru ridicarea unui port pe coasta nordica a Kenyei incep sa prinda contur, dar odata cu acestea apar si ingrijorarile cu privire la consecintele proiectului, ce ar putea alimenta conflictul si asa existent dintre Sudan si Sudanul de Sud.

Portul Lamu din Kenya, noul coridor de transport catre Sudanul de Sud si Etiopia, costa nu mai putin de 25,5 miliarde de dolari. Pe langa portul cu 32 de dane, proiectul mai prevede construirea a trei aeroporturi internationale si a unei linii de cale ferata de 1.500 kilometri. Planurile mai includ o rafinarie de petrol in apropiere de Bargoni si o conducta petroliera.

Conducta ar urma sa treaca prin Kenya, dupa care sa se ramifice in doua directii: una spre Juba, capitala Sudanului de Sud, cea de a doua catre Moyale, in Etiopia. De asemenea, 1.730 de kilometri de sosea se afla in prezent in constructie.

In toata aceasta ecuatie insa, Sudanul este lasat pe dinafara. Mega-portul din Lamu va permite Sudanului de Sud sa isi transporte petrolul prin Kenya, ocolind portul de la Marea Rosie al Sudanului si rafinariile acestuia. Tara nu isi va mai incasa astfel taxele pe transport, care nu sunt deloc mici.

Situatia dintre cele doua tari este oricum tensionata de cand Sudanul de Sud si-a declarat independenta in iulie 2011. Sudan a pierdut atunci 75% din rezervele sale petroliere.

“Proiectul Lamu reprezinta o amenintare enorma pentru Khartoum (n.r. capitala Sudanului) in termeni de pierdere a veniturilor. Taxele pentru tranzit sunt uriase, tocmai ca sa compenseze pierderea rezervelor de petrol. Adevarul e ca Sudanul de sud se simte expus si vulnerabil si aproape se simte inselat de guvernul de la Khartoum”, a declarat EJ Hogendorn, directorul pe regiunea Africii al Grupului International pentru Situatii de Criza.

Intre timp, tara este macinata de conflicte interne. Manifestantii protesteaza pe tot teritoriul tarii impotriva guvernului, iar fortele de ordine intervin violent de fiecare data. Demonstratiile au inceput pe 23 septembrie, dupa ce guvernul a anuntat ca nu va mai acorda subventii la gaze si caldura, dubland practic preturile peste noapte. Potrivit grupurilor de aparare a drepturilor omului, fortele de ordine se fac responsabile de moartea a pana la 300 de manifestanti.

Lupta pentru petrol a existat dintotdeauna intre cele doua regiuni, insa a luat amploare de cand discutiile despre separare au devenit serioase, in 2010. Odata cu despartirea efectiva in doua tari distincte, lucrurile au devenit si mai aprinse si fiecare a incercat sa se foloseasca de avantajul pe care il avea.

Guvernul de la Khartoum a impus anumite rute pentru transportul de petrol, ca sa isi poata aplica propriile taxe, de 32-36 de dolari pe baril, in conditiile in care Sudanul de Sud ar fi vrut sa ofere sub un dolar pe baril. In cele din urma, natiunile au ajuns la compromisul de 10 dolari pe baril, un pret oricum cu mult peste nivelurile internationale. Solutia nu s-a dovedit de bun augur pentru nici una din tari. In 2012, PIB-ul Sudanului din petrol a scazut cu 62 de procente, iar deficitul de cont curent extern al tarii s-a marit cu 10,8%.

Intre timp, granita intre cele doua tari ramane una instabila si plina de riscuri. Statele Kordofan de Sud si Nilul Albastru sunt in continuare disputate de ambele Sudanuri, iar constructia proiectului portuar urias nu face decat sa puna paie pe foc. Amanarea conflictului a fost posibila doar datorita faptului ca deocamdata nu sunt suficienti bani pentru ducerea sa pana la capat a proiectului. O constructie care, in acest moment, pare o bomba cu ceas.