Cine şi pentru ce votează?

Peste 400 de milioane de persoane din cele 28 de state membre vor putea vota în perioada 23-26 mai, inclusiv aproape 50 de milioane de cetăţeni britanici a căror ţară urma să părăsească blocul comunitar în martie acest an, potrivit Agerpres.

Voturile lor pentru 73 de eurodeputaţi, care în câteva săptămâni ar putea să fie nevoiţi să renunţe la mandate, a dat peste cap anumite calcule după ce în luna aprilie a fost convenită o amânare a Brexitului.

Prin reprezentare proporţională, cetăţenii UE vor alege 751 de membri ai Parlamentului European, care îşi va împărţi activitatea între Bruxelles şi Strasbourg. De la Luxemburg, Malta şi Cipru, cu câte şase mandate de europarlamentar fiecare, la Germania, cu 96 de mandate, timp de cinci ani membrii Parlamentului European vor adopta legislaţia propusă de Comisia Europeană, care face obiectul aprobării de guvernele statelor membre, reprezentate în Consiliul UE.

Care este miza?

Subiecte mergând de la cheltuieli - deşi bugetul Uniunii Europene este de numai 1% din produsul intern brut (PIB) al statelor membre - la schimbări climatice şi drepturile lucrătorilor. Totuşi, unii care doresc dezmembrarea UE văd aceste alegeri drept un referendum de tip Brexit cu privire la însăşi supravieţuirea Uniunii Europene.

Prinşi în dezbaterea 'centru versus stat' sunt refugiaţii. Naţionaliştii dau vina pe UE pentru creşterea numărului de migranţi sosiţi în Europa în 2015. De partea lor, federaliştii consideră că migraţia poate fi ţinută sub control numai prin cooperare între ţările membre.

Liderii unor state din estul UE, precum Ungaria şi Polonia, critică Bruxellesul pentru modul de gestionare a problemei migraţiei şi pentru acuzaţia că cele două ţări subminează regulile democratice ale UE; unii occidentali vorbesc chiar despre tăierea subvenţiilor europene, ca măsură punitivă.

Alegerile europene din Regatul Unit sunt considerate de unii analişti drept un nou referendum privind Brexitul, unul care ar putea contribui la blocarea retragerii sau la accelerarea ei, în contextul în care britanicii dezbat dacă şi cum să părăsească blocul comunitar.

Există partide politice la nivelul UE?

Da şi nu. În Parlamentul European există acum opt grupuri politice. Partidul Popular European (PPE, centru-dreapta) are 217 locuri şi asigură majoritate cooperând de multe ori cu socialiştii (S&D, 186 de locuri) şi liberalii (ALDE, 68 de locuri). Două grupuri eurosceptice, conduse de UKIP şi Adunarea Naţională, au împreună 78 de locuri.

Este Marea Britanie o problemă?

Unii oficiali UE sugerează o amânare a aprobării desemnării titularilor principalelor funcţii la nivel european până după plecarea eurodeputaţilor britanici, pentru a evita astfel acuzaţia că deciziile Parlamentului European vor fi lipsite de legitimitate.

Votul britanic îi va favoriza pe eurosceptici, socialişti şi verzi, aproape acoperind diferenţa faţă de PPE, care nu are eurodeputaţi britanici după ce membrii Partidului Conservator au părăsit PPE şi au format un alt grup politic europarlamentar.

Prin participarea la alegerile europarlamentare, Regatul Unit a forţat Uniunea Europeană să amâne redistribuirea a 27 dintre cele 73 de mandate europarlamentare britanice. Franţa, de exemplu, va alege acum 79 de eurodeputaţi faţă de 74 în 2014, dar cei cinci în plus nu îşi vor putea prelua mandatele decât după ieşirea Regatului Unit din UE şi reducerea numărului europarlamentarilor la 705.

Ajunge câştigătorul să conducă Uniunea Europeană?

Liderii PE afirmă că ei sunt inima democraţiei europene. Comisia Europeană, care este organismul executiv al UE, este condusă de luxemburghezul Jean-Claude Juncker. O luptă istorică pentru putere între Parlament şi Consiliu va marca aceste alegeri.

Parlamentul European susţine că succesorul lui Juncker trebuie să fie desemnat în mod automat persoana care este candidatul 'cap de listă' din partidul european care câştigă alegerile. Lideri ca preşedintele francez Emmanuel Macron afirmă că nu se simt constrânşi juridic de sistemul 'capului de listă'. Parlamentul European ar putea respinge persoana nominalizată de Consiliu pentru preşedinţia Comisiei.

Nu mi-e clar. Cine conduce de fapt UE?

Este complicat. Dar discuţia despre votare şi candidatul 'cap de listă' face parte din negocierile dintre statele membre pentru a obţine poziţiile de top în instituţiile Uniunii Europene. Nu este vorba doar de Consiliu şi Comisie, ci şi de Banca Centrală Europeană.

Cuvântul Germaniei şi Franţei, cele mai mari state din UE, cântăreşte cel mai greu, dar chiar şi cea mai mică ţară membră are un rol de jucat. Juncker este al treilea luxemburghez aflat la conducerea executivului UE, după Gaston Thorn (19 ianuarie 1981 - 6 ianuarie 1985) şi Jacques Santer (24 ianuarie 1995 - 15 martie 1999).

Aşadar, vor schimba multe lucruri aceste alegeri?

O ascensiune a euroscepticilor ar putea însemna o minoritate mai coezivă care poate bloca legislaţia UE. Totuşi, euro-optimiştii afirmă că o campanie care să atragă atenţia electoratului ar putea revigora eforturile post-Brexit de a ţine UE unită. Sondajele de opinie sugerează că extrema-dreaptă ar putea avea o proporţie mai mare în ansamblul Parlamentului European, dar probabil nu suficientă pentru a anunţa cântecul de lebădă al Uniunii Europene.