Statistica fabuloasa. In 2008, bancile acordau credite de 1.000 de ori mai mari decat cele de azi

Bancile prezente pe piata romaneasca au resimtit cel mai bine efectele crizei financiare. O simpla radiografie a imprumuturilor acordate de bancile din Romania in septembrie 2008, potrivit unui raport al BNR publicat pe site-ul institutiei, arata ca in luna in care inceput criza globala institutiile de credit de pe piata romaneasca acordasera credite in moneda nationala in valoare de peste 85 miliarde de lei (restante erau doar de 1,5 miliarde de lei) si imprumuturi in valuta in valoare de 109,7 miliarde de lei (din care restante erau 60,1 miliarde de lei).

Situatia prezentata de BNR in ianuarie 2013 arata cu totul altfel. La inceputul anului, bancile din Romania acordasera credite in lei in valoare totala de 84,9 milioane de lei (din care restantele reprezinta 11,4 milioane de lei) si credite in valuta in valoare totala de 140 milioane de lei (restantele ridicandu-se la 17,7 milioane de lei).

Practic, la inceputul acestui an, bancile au acordat credite in lei in valoare de 1.000 de ori mai putin, respectiv credite in valuta in valoare de 784 de ori mai putin decat imprumuturile aprobate in urma cu cinci ani.

Povesti nespuse din interior, episodul 1. Cum au inceput bancile sa acorde credite dupa 2008

Pentru ca institutiile de credit reprezinta motorul economiei globale si unul dintre cele mai dinamice sectoare de activitate, ne-am gandit sa patrundem in „bucataria” lor. Ne-am intrebat de multe ori care sunt adevaratele criterii dupa care suntem evaluati, de ce trebuie sa asteptam un timp indelungat pentru a primi un raspuns in cazul unui dosar de credit, dar si ce inseamna sa lucrezi intr-o banca.
 
Specialisti in analizarea si aprobarea dosarelor de credit, cu ani de experienta in spate, mi-au impartasit cateva dintre secretele unui job in industria bancara, cu avantajele si dezavantajele sale. Ei darama, astfel, mituri si legende privind mediul corporatist ideal. Surselor mele le voi spune Alina, Mihai si Tatiana, precizand ca acestea nu sunt numele lor reale. Cei trei au tinut sa divulge informatiile sub protectia anonimatului.

Astazi va prezint primul episod din seria „Secrete din interiorul bancilor”.

2 ani intr-o banca din top 3. La inceput un vis, ulterior un cosmar

Alina a lucrat aproape doi ani in centrala unei banci din top 3 de pe piata romaneasca. Era primul ei job in acest domeniu, asa ca s-a aratat entuziasmata de oportunitate. Fiind specialist in operatiuni de retail, se ocupa de controlul creditelor. Practic, analiza dosarele de credit ce ajungeau la ea – de la venituri, informatii despre clienti etc. – iar daca totul era in regula, intocmea contractele de credit, dupa care le prezenta unui decident de credit (un superior care verifica corectitudinea analizelor si avea ultimul cuvant de spus in aprobarea imprumuturilor).

„Totul a fost foarte ok in prima faza. Vreo doua saptamani am fost implicata intr-un fel de training, timp care am citit procedurile, m-am familiarizat cu domeniul. Impreuna cu ceilalti tineri angajati in perioada respectiva eram pregatiti in special pentru programul Prima Casa, care tocmai ce demarase la banca X”, a declarat Alina pentru incont.ro.

Dupa vreo doua luni, lucrurile dadeau semne ca se schimba. Incepusera sa plece din coordonatori, „batea vant” de restructurare. Criza se simtea tot mai mult in sectorul bancar, nu doar vizavi de scaderea creditelor solicitate, ci si de cresterea ratei celor neperformante. Sefii trecusera la concedieri, incercand sa-si „stimuleze” angajatii sa munceasca tot mai mult, pentru a nu fi urmatorii pe lista concedierilor. Li se marisera si target-urile dosarelor pe care erau nevoiti sa le analizeze zilnic. „Tinta noastra era sa lucram cam 12-14 dosare pe zi, ceea ce era foarte mult. In primele cinci luni ma duceam la munca la 07:30 dimineata si plecam la 20:30 – 21:00 seara, cu ultimul autobuz (pus la dispozitie de banca pentru functionari, sediul respectiv fiind intr-o zona din afara orasului). Voiam sa ma perfectionez, sa invat, sa fiu tot mai buna. Ulterior, mi-a trecut entuziasmul cand am vazut ca, efectiv, era o bataie de joc”, povesteste Alina.

„Eram presati sa rezolvam cat mai multe credite. Zilnic eram amenintati cu plecarea”

In cele din urma Alina a fost mutata intr-o alta echipa, cu superiori stresanti si stresati, spune ea, cu oameni de la care nu prea avea ce sa invate. „Eram presati in fiecare zi sa facem cat mai multe dosare de credit, sa atingem target-uri cat mai mari, ni se spunea in fiecare zi ca se va termina bugetul alocat diviziei respective, ca vom fi dati afara...”

Ulterior a devenit si trainer pentru alti incepatori din companie. Practic, pe langa treburile ei, trebuia sa-i invete si pe cei noi, cei mai multi dintre ei, studenti. „In momentul in care mai aveai doua persoane pe langa tine, bineinteles ca-ti scadea productivitatea, nu mai puteai sa-ti faci fluxul normal. Ulterior, au aparut si comentarii pe marginea faptului ca-i ajutam prea mult, mi s-a cerut sa le arat strict esentialul, restul sa se descurce. Nu am considerat ca este normal, pentru ca eu avusesem oameni ok care ma invatasera treptat totul si mi s-a parut frumos din partea mea sa fac si eu acelasi lucru cu altii.”

Dupa data de 20 ale fiecarei luni erau „sedinte peste sedinte” in care se discuta volumul creditelor aprobate, celor analizate, precum si situatia angajatilor. In fiecare luna mai pleca cineva. In plus, se ajunsese la o rata foarte mare a creditelor neperformante. „Desi la inceput se laudau ca voiau sa suplimenteze personalul, apoi s-a dovedit ca lucrurile mergeau in directia inversa. Explicatiile? Ca sunt probleme. Puneau foarte mult accent pe productivitate. Te dadeau afara daca erai sub o anumita rata a producativitatii, gen sub 11 dosare”, explica sursa noastra.

Credite analizate mai mult cantitativ, angajati super-stresati. Rezultatul?

Pentru ca dosarele de credite ajunsese la un moment dat sa fie prost intocmite, din cauza accentului care se punea pe cantitate, banca a a adoptat o alta strategie. „De exemplu, daca eu lucram un dosar cu trei participanti la credit, asta era considerat mai bun decat un alt coleg care lucrase doua dosare cu cate un participant la credit.”

In ultima instanta nu s-a mai tinut cont nici de acest aspect. S-a stabilit un minim de dosare lucrate, dar se uitau la rapiditatea cu care erau incheiate contractele, la parerile sefilor despre angajati. „Au fost foarte multe schimbari si oricat de mult incercam noi sa ne adaptam, ne venea foarte greu, pentru ca nu mai stiam cum sa lucram. Uneori aveam si de trei ori pe zi sedinte, cand ni se spunea sa ne luam pauza doar cand aveam stricta nevoie, sa nu mai vorbim la telefon, sa vorbim mai putin cu cei din front office”.

Sarcinile se dadeau in functie de persoanele care ramasesera in companie, de genul „Mai stai tu dupa program si lucreaza si la aia si la aia. Nu cred ca pleca cineva la program, niciodata. Cand aveam campanii, cel putin, stateam foarte mult. Plecam dupa 11-12 ore de munca, desi programul era de la 08:00 la 15:00. Cel mai mult am stat pana la 21:00”. Fireste, orele suplimentare nu erau platite, vreo doua luni intampladu-se acest lucru, inainte ca criza sa se faca simtita. Cu toate astea, angajatii stateau peste program pentru ca nu reuseau sa-si termine treaba, sa-si atinga target-urile.

La un moment dat a aparut un fel de condinca in care angajatii se treceau: la sosirea in banca, cand plecau in pauze, cand mergeau la masa si la plecare. “Eram monitorizati in permanenta. Era un sistem informatic. Totul ca sa fii cat mai eficient, cat mai organizat. Cu toate astea, la sfarsitul lunii in jur de 10-12 persoane erau concediate”, povesteste sursa.

Dosare, care desi nu indeplineau toate conditiile, erau aprobate

Mai mult, Alina marturiseste ca atunci cand nu se solicitau suficiente imprumuturi, angajatii erau incurajati sa „dea drumul la credite, pe ideea, daca avem ce lucra, avem un job”. Adica, de a gasi modalitati de aprobare a dosarelor respective, chiar daca nu intruneau toate conditiile.  „Aprobatul dosarelor care nu indeplineau neparat toate conditiile se facea mai mult la creditele de nevoi personale. Acolo se mergea la greu pe chestiunea asta. De exemplu, aveam o data ratingul clientului – un indicator alcatuit din zona din care provenea, din comportamentul de plata – daca avea credite, daca le platise sau nu – toate astea apareau in biroul de credit, in centrala riscurilor bancare. Ulterior, am eliminat chestiunea cu creditele anterioare, pentru ca altfel nu mai puteai sa dai credite. Aproape toti clientii mai avusesera imprumuturi. Daca avea, de exemplu, mai multe carduri de credit pe care nu si le achitase, exista inca o indicator in functie de perioada de intarziere. Daca avea credite din ultima categorie nu i se aproba creditul sub nicio forma. De datoriile neplatite se tine cont, in general, vreo 5-7 ani”, dezvaluie sursa.

Moneda imprumutului influenteaza suma

In ultima perioada pe care Alina a petrecut-o in cadrul bancii din top 3, institutia ajunsese sa puna conditii de creditare vizavi de moneda in care era solicitat imprumutul. De exemplu, daca clientul avea un venit in lei si cerea un credit tot in lei, atunci putea accesa o suma mai mare. Daca, in schimb, ar fi vrut un credit in euro, era conditionat sa ia un imprumut mai mic decat cel pe care-l ceruse.

Procedura s-a incarcat tot mai mult in timp, in functie de ce se intampla pe piata. De la colegii care lucrau prin alte banci, Alina auzea acelasi lucru: ca in divizia de creditare erau cele mai grele conditii, iar divizia era prima de unde se faceau restructurari cand apareau probleme.

La creditele mari, presiunile erau si mai mari. “Practic, eram impinsi sa facem tot posibilul sa le acceptam”

Cat despre clientii care solicitau credite de 1-2 milioane de euro, astfel de dosare cereau o analiza mult mai atenta, dupa cum este normal. Presiunile sunt destul de mari cu cat sumele sunt mai mari, mai ales daca este vorba despre clienti bun-platnici. „Atunci analiza se derula mai usor, practic eram impinsi sa facem tot posibilul sa le intocmim”, precizeaza Alina.

Cele mai frecvente probleme din interiorul unei banci apar intre specialistii care intocmesc dosarele si consilierii de credite, povesteste sursa – consilierii erau de partea clientilor, pentru ca voiau sa se aprobe creditele. Ii indrumau sa incerce sa gaseasca solutii, sa le acorde sanse clientilor, sa tina cont de punctul „a” din articolul X, de punctul „c” din articolul Y - „deci cumva sa-l scoatem, sa-i dam drumul dosarului mai departe, ca poate ajunge la cineva care il aproba.”

Indiferent de cat incerci sa te adaptezi, sistemul in banca, mai ales intr-una mare, ramane tot unul robust, unde, „desi stii ca ai dreptate sau ca unui client i se face o nedreptate, nu ai cum sa schimbi nimic”, concluzioneaza Alina. Ea a renuntat din toamna anului trecut la jobul din banca, dupa aproape doi ani de zile. Astazi lucreaza intr-un alt domeniu.

Cum s-a incheiat 2012 pentru marile banci locale

Aproape 90.000 de firme au intrat in insolventa in ultimii cinci ani, potrivit datelor Oficiului National al Registrului Comertului.

Grav afectate au fost si bancile prezente in Romania. Reducerea cheltuielilor, restructurari, reorganizare, pachete promotionale – acestea au fost cuvintele de ordine pentru sectorul bancar din 2008 incoace, care a cautat sa-si miscoreze creditele neperformante si sa atraga putinii clienti ramasi pe piata. Marile grupuri din Romania si-au prezentat recent rezultatele financiare inregistrate anul trecut. Multe dintre ele au incheiat 2012 cu pierderi, la cinci ani de la debutul crizei, insa bancherii sunt optimisti si sustin ca se intrevad semne mai bune pentru anul acesta.

BCR, de exemplu, cea mai mare banca locala dupa active si cota de piata, a terminat 2012 cu o pierdere neta de 1,2 miliarde de lei. La sfarsitul lui 2012, presedintele BCR, Tomas Spurny, anunta ca grupul va disponibiliza 1.600 de salariati in urmatoarele 12-18 luni, adica 17,5% din totalul angajatilor. Directorul general al bancii, Andreas Treichl, declara pe 28 februarie, ca banca nu va avea nevoie de noi masuri de restructurare, intrucat majoritatea costurilor cu eficientizarea au fost contabilizate in 2012.

Si BRD, a doua banca din Romania, a inregistrat pierderi de 332 milioane lei (74,5 milioane euro) in 2012, dupa cresterea costului riscului cu 61,6%, la 1,938 miliarde lei. Restantele mari ale companiilor, unde unul din trei credite acordate de BRD este neperformant, nu sunt rezultatul unei creditari defectuoase in 2007 si 2008, ci al crizei prelungite, care a adus firmele mijlocii in imposibilitatea sa-si achite ratele, afirma presedintele bancii, Philippe Lhotte, pe 13 martie, la prezentarea rezultatelor financiare ale grupului francez.

A 6-a banca din Romania dupa active, Raiffeisen Bank, a inregistrat la finalul anului trecut un profit net de 88 de milioane euro, in scadere 8,4% fata de 2011. Si rata creditelor neperformante a urcat de la 6,4% la 7,2%, potrivit raportului prezentat de austrieci. „Controlul strict al costurilor si cresterea eficientei vor continua sa fie prioritatile noastre in 2013”, a spus Steven van Groningen, presedinte si CEO al Raiffeisen Bank, la anuntarea rezultatelor financiare. Rata creditelor neperformante ale Raiffeisen a urcat fata de sfarsitul anului 2011, de la 6,4% la 7,2%, iar rata de acoperire a imprumuturilor neperformante cu provizioane a crescut la 75%, de la 73%, ca urmare a politicii prudente a bancii in ceea ce priveste riscul. 

ING, a 8-a banca locala dupa active, a obtinut in 2012 un profit record de 232 milioane lei, in crestere cu 44%, in conditiile in care bilantul bancii a avansat cu 15%, la 16,3 miliarde lei, pe fondul majorarii cu 2% a portofoliului de credite, la 9,6 miliarde lei. Portofoliul de economii si depozite al ING crescut cu 7% fata de 2011, la 11 miliarde lei, fiind impulsionat in principal de majorarea soldului aferent persoanelor fizice. 

Alpha Bank, cea mai mare banca greceasca din Romania si a 9-a dupa active, potrivit unui clasament realizat de Ziarul Financiar, a inregistrat in primele noua luni ale anului trecut pierderi inainte de taxe de 15,7 milioane de euro, dupa ce obtinuse un profit de 7 milioane euro in urma cu un an. Rata creditelor neperformante detinute de Alpha Bank in Romania era de 13,1%, in urcare de la 12,5% la sfarsitul primului trimestru din 2012, potrivit datelor facute publice de grupul elen. Banca nu si-a prezentat inca rezultatele financiare pe intreg anul 2012.

Garanti Bank, subsidiara a grupului turc cu acelasi nume si a 13-a banca de pe piata romaneasca dupa active, a obtinut un profit net de 5,8 milioane de euro in primul trimestru din 2012. Activele grupului au ajuns la 1,8 miliarde de euro. „Criza si-a pus amprenta, in primul rand, pe scaderea apetitului clientilor de a achizitiona bunuri de larg consum. Prin urmare, scaderea  numarului solicitarilor de credit a avut impact direct in scaderea numarului de  credite acordate. De asemenea, scaderea vertiginoasa a preturilor imobilelor a facut imposibila refinantarea multor clienti care s-au imprumutat la limita valorii imobilelor dinaintea perioadei de criza. Acest lucru a condus la “blocarea” clientilor in bancile unde s-au imprumutat, putand sa se refinanteze doar aceia care mai au si alte imobile pe care sunt dispusi sa le ipotecheze”, a explicat pentru Incont.ro, Anca Motca, director general adjunct in cadrul Garanti Bank.

2013 poate fi considerat, asadar, anul de foc pentru jucatorii industriei bancare. Ramane de vazut daca bancherii vor reusi sa readuca clientii pierduti la ghiseele agentiilor locale.