Cât de pregătită este România să adopte moneda euro. Îndeplinim doar două criterii din cele patru obligatorii
Premierul a anunţat că vrea ca ţara noastră să adere la zona euro în anul 2024, dar astăzi îndeplinim doar două criterii dintre cele patru obligatorii ca să renunțăm la leu.
Într-un raport oficial al Comisiei pentru adoptarea euro, România mai are de rezolvat peste 30 de probleme structurale, printre care investiții în educație, sănătate şi infrastructură.
Ca să aderăm la euro trebuie să îndeplinim patru criterii stabilite în tratatul de funcţionare al Uniunii Europene.
În primul rând preţurile trebuie să nu fluctueze cu mai mult de 1,5% faţă de cele mai performante trei state europene la acest capitol.
Noi am ratat aceasta ţintă anul trecut după ce am avut cea mai mare inflaţie din Europa timp de 8 luni la rând. Ţinta e sub 2%, noi suntem la 3,8% scumpiri generalizate. După cum vedeţi eram pe drumul bun în 2015 - 2017, dar am deraiat.
Al doilea criteriu este şi cel mai greu de împlinit - teoretic este vorba doar despre deficitul bugetar, adică diferenţa dintre cât cheltuieşte statul şi cât încasează - nu trebuie să depăşească 3 % din PIB.
Deocamdată ne încadrăm în ţinta, însă doar la suprafaţă. Aici vedem cum, în numai 4 ani, am trecut de la investiţii publice de peste 5 miliarde de euro şi un deficit de puţin peste 1%, la cele mai reduse investiţii din ultimii 10 ani, timp de doi ani la rând, iar deficitul e făcut doar pentru cheltuieli sociale - pensii, salarii, ajutoare, remarca raportul aprobat chiar de către Guvern.
Investiţiile ar însemna locuri de muncă în plus, productivitate mai bună, infrastructura - până când nu le avem, suntem doar nişte contabili cu cifre bune, nu ne vom dezvolta.
Cursul de schimb trebuie să fie şi el stabil, nu trebuie să fluctueze cu mai mult de 15% cel puţin doi ani. În ultima vreme a depăşit pragul de 4,7 lei pentru un euro, dar din 2017 până azi fluctuaţia e de 5%. În momentul în care vom trece la Euro preţurile şi salariile vor fi în euro. Acum avem cele mai mici salarii din Europa şi preţuri mult mai aproape decât salariile fata media celor din occident.
Ultimul criteriu ar fi ratele dobânzilor pe termen lung - nici pe acesta nu-l îndeplinim pentru că, la fel ca scumpirile, dobânzile trebui să nu depăşească două puncte peste ţările cele mai performante. În ultimii doi ani am ratat aceste ţinte.
Pe acelasi subiect: