Declaraţiile vin în replică la afirmaţiile vehiculate în ultimul timp în spațiul public despre rezerva de aur a României.

"Deşi BNR a pus la dispoziţie o serie de date în legătură cu rezerva de aur a Românei şi explicaţii de fond în legătură cu administrare acesteia, informaţiile publice menţionate au fost ignorate şi răstălmăcite fie din neînţelegere, fie cu vădită rea intenţie. Mai mult, unele date au fost citate trunchiat. BNR respinge ferm orice insinuare care pune în discuţie certificarea şi legalitatea administrării rezervei internaţionale. Administrarea rezervei de aur se face conform prevederilor legale în vigoare care conferă atribuţii şi responsabilităţi clare BNR (păstrare, depozitare, administrare, auditare)", precizează sursa citată.

Dan Suciu reaminteşte, în context, faptul că BNR informează lunar în legătură cu evoluţia rezervei de aur prin comunicate de presă iar, anual, în Raportul adresat Parlamentului, datele sunt prezentate cu certificarea celor mai importante firme de audit, conform standardelor practicate de băncile centrale europene.

Totodată, purtătorul de cuvânt al băncii centrale precizează că BNR a furnizat explicaţii, într-o serie de materiale publicate pe site-ul instituţiei, la secţiunea "opiniibnr" cu privire la "aşa-zisul prejudiciu" invocat prin renunţarea la plasarea aurului drept contrapartidă.

"Toate aceste materiale dovedesc, dacă mai este nevoie, că aşa-zisul prejudiciu invocat este pur şi simplu fără niciun fundament şi descalificant pentru oricine îl susţine că atare. BNR reaminteşte că a calificat intervenţiile dlui Lucian Isar pe aceeaşi temă, cu aceleaşi false argumente, drept un 'un atac la reputaţia băncii' şi o încercare de a duce în derizoriu activitatea BNR, încă din august 2016 (http://www.bnr.ro/page.aspx?prid=11996). BNR constată că aceste atacuri continuă în acelaşi mod şi regretă faptul că reprezentanţi ai mass media ignoră voit sau în necunoştinţă de cauză datele publice pe care BNR le pune la dispoziţie şi punctul de vedere al Băncii", se arată în declaraţia citată.

Documentul semnat de purtătorul de cuvânt al BNR prezintă, pe scurt, explicaţiile lui Dragoş Popescu, arbitrajist principal, Direcţia Operaţiuni de piaţă la BNR, care arată că menţinerea aurului în custodie la Banca Angliei, una dintre cele mai prestigioase şi sigure bănci centrale din lume, are ca scop, în primul rând, garantarea faptului că România dispune de o rezervă de aur standardizată şi disponibilă a fi utilizată ca garanţie în cazul unor operaţiuni de finanţare a ţării în situaţii de criză ori pentru o eventuală valorificare într-o perioadă scurtă de timp.

De ce își păstrează România aurul la Banca Angliei

Potrivit BNR, de peste 10 ani rezerva de aur a României este de 103,7 tone din care 61,24 tone în contul de la Londra şi restul în ţară. Informaţiile privind rezerva de aur a României, în contextul evoluţiei rezervelor internaţionale ale ţării, sunt publicate lunar de către BNR.

"Păstrarea aurului la Banca Angliei conferă implicit pieţei internaţionale confortul că acea rezervă de aur respectă condiţiile standard minime pentru tranzacţionare imediată. În cazul folosirii aurului din ţară drept garanţie (colateral) ar fi necesare câteva etape de verificare a caracteristicilor lingourilor avute în vedere, etape ce ar face practic imposibilă folosirea în caz de urgenţă", explică Dragoş Popescu.

Pentru păstrarea în custodie, custodele - în acest caz Banca Angliei - nu remunerează pe cel căruia îi prestează servicii astfel că Banca Angliei nu plăteşte dobândă pentru aurul aflat în custodie niciunui client, fie bancă centrală sau comercială.

"Nici banca centrală a României, nici cea a Poloniei, nici cea a Bulgariei, nici cea a Italiei etc. nu primesc dobândă pentru aurul aflat în custodie la Banca Angliei şi este firesc să fie aşa. Aurul aflat în custodie la Banca Angliei aparţine în continuare României - şi nu poate fi folosit decât la instrucţiunile exprese ale Băncii Naţionale a României. O eventuală valorificare a stocului de aur ar implica o formă sau alta de înstrăinare, chiar dacă rămâne depozitat la Banca Angliei. Deciziile de natură strategică privind administrarea rezervei internaţionale a României (aur plus valute convertibile) se aprobă, conform legii, de către Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României. Deciziile de natură tactică adoptate la nivelul Comitetului de administrare a rezervelor internaţionale din BNR, precum şi propunerile formulate către Consiliul de administraţie, se realizează la nivelul întregului comitet, nu doar de către o persoană, chiar dacă această persoană este guvernatorul BNR. Decizia de trimitere în custodie a aurului la Banca Angliei a fost făcută cu informarea Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului de la acea dată. Ultimul transfer de aur la Banca Angliei a avut loc cu mult timp înaintea crizei financiare internaţionale şi nu după aceasta aşa cum se vehiculează în intervenţiile recente ale unor analişti", a explicat arbitrajistul principal BNR.

În plus, Dragoş Popescu menţionează că apetitul faţă de risc diferă între băncile centrale şi chiar de-a lungul timpului în cazul aceleiaşi bănci centrale, în funcţie de condiţiile pieţei.

"În cazul BNR, obiectivele principale urmărite în activitatea de administrare a rezervelor internaţionale rămân siguranţa şi lichiditatea, pentru a consolida bonitatea financiară internaţională a României şi pe această bază, a reduce costurile de finanţare internaţională ale ţării (...) Obţinerea unei performanţe investiţionale cât mai ridicate este un obiectiv secundar, urmărit pe termen lung", afirmă Popescu.

Potrivit acestuia, datele pe care le-a publicat BNR arată că aceste "dobânzi" au fost, în perioada post-criză, extrem de mici. Analizând experienţa post-criză, mai este de menţionat că astfel de operaţiuni cu rezerva de aur au mai fost practicate, în anumite limite, de bănci centrale care au înregistrat pierderi, din alte operaţiuni. După cum se ştie, BNR a obţinut în perioada ultimilor ani profit bilanţier şi nu a fost nevoită să utilizeze rezerva de aur, precizează Dragoş Popescu.

"Plasarea aurului sau a altor active de rezervă în depozite la bănci comerciale sau alte tipuri de instituţii financiare, în operaţiuni de arbitraj sau de tip speculativ, se face cu un risc - unul din cele mai importante fiind cel de contrapartidă. Acest risc a crescut semnificativ odată cu ultimă criză majoră, şi deşi a scăzut între timp, nu a revenit la nivelul pre-criză. Materializarea acestui risc ar presupune chiar pierderea cantităţii de aur plasată la acea contrapartidă. Programele de repatriere ale aurului anunţate de unele bănci centrale au vizat mai puţin aurul de la Londra, principalul centru de tranzacţionare de pe piaţa aurului. Bănci centrale precum cele ale Germaniei sau Olandei au repatriat într-adevăr o parte din cantitatea de aur depozitată în străinătate, dar cu predilecţie pe cea din diferite alte centre (Paris, New York). În plus, trebuie avut în vedere că aceste ţări deţineau peste 70 la sută din rezervele de aur în străinătate, sensibil mai mult decât deţinerile României (60 la sută). În ceea ce priveşte repatrierea rezervei de aur a Băncii Naţionale a Ungariei, aceasta fiind foarte mică (3 tone), nu are semnificaţie pentru problematica în discuţie", mai arată arbitrajistul principal al băncii centrale.