Producatorul de cosmetice Farmec este printre putinele fabrici din Cluj-Napoca infiintate in perioada comunista care au supravietuit dupa 1990, societatea reusind sa nu fie demolata si transformata intr-un proiect imobiliar sau privatizata de un investitor strain pentru a fi, ulterior, inchisa.

Farmec a fost infiintata la inceputul anilor '60, cand se numea "Intreprinderea de produse cosmetice", Partidul Comunist Roman dorindu-si ca la Cluj-Napoca sa functioneze "cea mai mare fabrica de cosmetice din Europa", capabila sa intre in competitie cu marile concerne din domeniu din Vestul Europei.

Inainte de '89, fabrica avea peste 1.000 de angajati si asigura 90 la suta din tot ceea ce insemna necesarul pietei de cosmetice pentru cei 22 de milioane de romani, oferind in jur de 600 de produse - de la creme de ingrijire a pielii, spray-uri, pana la produse chimico-casnice pentru curatenia locuintei.

Sofia Irimie este inginer chimist si lucreaza la Farmec de 36 de ani, fiind sefa departamentului de cercetare. A trecut de la perioada comunista, in care pentru un tovaras activist PCR era mai important un abonament la "Scanteia" decat o publicatie de specialitate de chimie, prin provocarile sistarii importurilor de materii prime, dictate de Nicolae Ceausescu la inceputul anilor 1980, pana la perioada de tranzitie de dupa 1990, cand Farmec a trebuit sa faca fata socului economiei de piata.

"In perioada comunista volumul de productie era mult mai mare pentru ca erau in Romania trei fabrici de cosmetice - Miraj Bucuresti, Nivea Brasov si Farmec Cluj-Napoca, care asigurau pentru cei 22 de milioane de romani tot necesarul de produse cosmetice de toate categoriile. Productia era planificata, unde se repartiza centralizat un plan lunar, iar atunci lupta mare era sa indeplinesti acel plan. Concurenta nu exista absolut deloc intrucat fiecare dintre acele trei fabrici era specializata pe anumite domenii, fiecare pe felia lui: la Brasov se faceau paste de dinti, produse de igiena orala, iar la Bucuresti se faceau apa de toaleta, parfumuri, vopsele de par. Noi, la Farmec, eram specializati in domeniul cremelor cosmetice si al spray-urilor, singurii din tara, al cremelor de ras, after shave, si al produselor chimico-casnice, pentru intretinerea si curatenia casei. Atunci nu exista termenul de comparatie, nu era concurenta, nu aveai cu ce compara un produs cosmetic cu altul, pentru ca pur si simplu nu exista", isi aminteste Sofia Irimie.

Inainte de '89, cel mai important lucru din activitatea unei intreprinderi socialiste era "planul" care trebuia indeplinit, uneori cu fel de fel de "artificii".

"Erau luni in care pentru indeplinirea planului lunii anterioare se raporta si productia de pe primele zile ale lunii urmatoare. Se lucra intens, se lucra in trei schimburi, se lucra si sambata. Era o productie integrata, de care foarte greu am putut sa ne debarasam mai tarziu. Aici se faceau ambalajele de mase plastice, pentru care se faceau matrice. Gama de produse era mare, aveam foarte multe marci, intr-o piata unde nu era concurenta si erau singurele, evident ca erau foarte bine cunoscute. Nu exista atunci un feedback al consumatorilor, pentru ca luau ce gaseau pe rafturi, neavand altceva la dispozitie", spune ea.

Dezvoltarea maxima in perioada comunista a fost intre 1965 si 1978, cand s-a investit mult in industria chimica din Romania.

Citeste continuarea pe www.mediafax.ro.