Ba mai mult, unii dintre acestia au fost prinsi primind mita, dar, se pare ca ce se intampla in Elvetia, ramane in Elvetia. Faptul ca sediul organizatiei non-profit este amplasat n Elvetia ii permite grupului sa nu plateasca 20% din taxa pe venituri.

“Scutirea de la plata taxei este foarte importanta. Nu am cifre concrete despre cati dolari economisim. Dar scutirea taxei se traduce in mai multi bani cheltuiti pentru efortul olimpic”, a spus Gerhard Heiberg, membru al Comitetului, intr-un interviu pentru un ziar danez. Mai mult, pana de curand, mita era practic legala in Elvetia. Inasprirea legilor in acest sens a avut loc doar dupa un scandal de proportii in care au fost implicate atat Comitetul Olimpic International, cat si FIFA.

Comitetul, care poate avea pana la 115 membri, este alcatuit din fete regale, nobili sau directori generali. Din 2001, cand Jacques Rogge a preluat carma organizatiei, aceasta a primit la conducere un numar mai mare de fosti sportivi. Cu toate acestea, top managementul este rezervat in mare parte unui grup de elita.

Din sfera regalitatii se regasesc Printul Faisal bin Al Hussein, Frederik, Print Inconorat al Danemarcei, Printesa Haya Bint Al Hussein, Seicul Tamin Bin Hamad Al Thani, Printul Nawaf Faisal Fahd Abdulaziz, Printul Ahmad Al-Fahad Al-Sabah, Printesa Anne, Printul Albert al II-lea si Printesa Nora din Liechtenstein.

Membrii IOC nu primesc salarii, dar se bucura de un tratament preferential. In timpul Olimpiadei programul lor include plimbari in limuzine, cazare la hoteluri de cinci stele si bauturi de zeci de mii de dolari. Uneori, insa, aceste atentii trec dincolo de limite. De exemplu, cel mai cunoscut caz de luare de mita a fost cel de la Salt Lake City, cand s-a descoperit ca membrii Comitetului au primit milioane de dolari sub forma de cadouri, excursii, burse scolare, operatii chirurgicale sau job-uri pentru rude. Scandalul a dus la mai multe demisii la varful organizatiei.

Afacerile JO au crescut cu 47% in ultimii 4 ani

Cea mai mare parte dintre aceste venituri provine din drepturile de televizare. De pilda, China a platit 99,5 milioane de dolari pentru difuzarea Olimpiadei de la Londra, care a debutat pe 27 iulie. Sponsorii parteneri au generat si ei venituri in valoare de peste 950 milioane de dolari intre 2009 si 2012. De asemenea, 11 companii au platit sume importante pentru a se bucura de exclusivitate in timpul competitiei, si anume: McDonald’s, Coca-Cola, Procter & Gamble, Ator, Atos Origin, Dow Chemical Company, General Electric, Omega, Panasonic, Samsung Electronics si Visa.

Cu toate astea, veniturile Comitetului Olimpic sunt departe de a fi transparente. Ceea ce se stie cu siguranta este ca organizatia primeste aproape jumatate din taxele de televizare, iar editiile de vara ale JO primesc de doua ori mai mult decat editiile de iarna.

Comitetul Olimpic al Statelor Unite primeste mai mult fata de alte Comitete, SUA aducand, de departe, cele mai mari venituri din drepturile TV. Restul banilor ajung la diverse organizatii, precum International Archery Federation, Fédération Internationale de Football Association, International Paralympic Committee sau World Anti-Doping Agency.

Sportivii nu primesc bani direct de la Comitet, dar cei mai multi dintre ei sunt recompensati cu bonusuri de la Comitetele Olimpice Nationale, in functie de performantele si medaliile castigate. Spre exemplu, Comitetul Olimpic al Americii ofera 25.000 de dolari pentru aur, 15.000 de dolari pentru argint si 10.000 de dolari pentru bronz. Malaezia isi stimuleaza sportivii cu 600.000 de dolari pentru medalia de aur, insa nu a mai castigat niciuna din 1956.

Marea Britanie a alocat peste 11 miliarde de dolari pentru editia Jocurilor Olimpice din aceasta vara. Criticii inca dezbat in ce masura gazduirea Olimpiadei este sau nu de bun augur pentru capitala Angliei. Pe de o parte, JO genereaza venituri si forteaza investitii in infrastructura, pe de alta parte insa, cheltuielile cu organizarea si noile constructii pot afecta serios economia britanica.