Raportul PwC  arata ca nu exista o legatura semnificativa intre bogatia tarii si succesul la turneele finale. Statele cu nivele relativ reduse ale veniturilor din America Latina s-au ridicat deseori la nivelul sau chiar au depasit rivalele lor mai bogate din Europa, indeosebi atunci cand au beneficiat si de avantajul terenului propriu. 

In schimb, dimensiunea populatiei are un anumit impact asupra performantei la Cupa Mondiala, insa nu este relevant din punct de vedere statistic. Argentina spre exemplu a fost uneori la nivelul Braziliei, desi are numai o cincime din populatia acesteia din urmă.

State relativ mici precum Uruguay, Suedia si Croatia au avut de asemenea performante superioare dimensiunilor lor, indeosebi atunci cand au jucat acasa sau in regiunile lor.

Avantajul terenului propriu si soliditatea traditiei fotbalistice s-ar putea dovedi factorii cheie pentru succes la aceasta editie a Cupei Mondiale.

Avantajul terenului propriu este un factor cu importanta statistica ridicata in explicarea succesului la precedentele editii ale Cupei Mondiale FIFA si a Jocurilor Olimpice.

Statele gazda au castigat sase din 18 Cupe Mondiale si, chiar daca nu au castigat, ţarile gazda au avut in general turnee finale foarte reusite.

Anglia si Franta au castigat Cupa Mondiala numai cand au jucat pe teren propriu, in vreme ce tarile mai mici precum Uruguay (care a castigat prima editie a Cupei Mondiale in 1930), Suedia (care a ajuns in finala in 1958) si Coreea de Sud (care a invins Italia si a ajuns in semi-finale in 2002) au depasit toate asteptarile atunci cand au gazduit Cupa Mondiala.

Performanta relativ modesta a Spaniei atunci cand a gazduit competitia in 1982 a fost una dintre putinele exceptii de la aceasta regula.