Dacă ne-am folosi cu mai multă inteligenţă ceea ce avem am putea chiar să dăm de mâncare unei populaţii de trei ori cât România. Dar n-o facem.

Există în lume modele din care ne putem inspira şi de la care putem învăţa. Israelul este unul dintre acestea. O ţară în care domina condiţiile potrivnice reuşeşte să-şi hrănească poporul, ba mai mult, să dea şi la alţii. Şi asta printr-o folosire atentă a resurselor, inovaţie şi tehnologie într-o agricultură modernă de la care avem ce învaţa.

La 1500 de km de România, mai puţin de două ore şi jumătate cu avionul, se afla Israelul, Pământul făgăduinţei. Ţara aflată pe Coasta de Est a Mării Mediterane are o climă aridă, desert sau semi-desert. Ploile sunt rare, doar în sezonul de iarnă şi numai în nordul ţării, iar lipsa apei a fost o provocare pentru statul evreu.

Chiar dacă este o ţară cu clima neprietenoasă şi soluri cu fertilitate scăzută, Israelul a devenit unul dintre cele mai dezvoltate state agrare din lume.

Citește și: România vs. Israel. Avem o reţea hidrologică de care ne batem joc, în timp ce israelienii obţin apă din piatră seacă

Ceea ce se întâmplă în Israel este un miracol. Din piatră seacă, în deşert, reuşesc să aducă apă, să hrănească plantele care la rândul lor produc legume şi fructe şi îşi hrănesc întreaga populaţie.

Deşi două treimi din suprafaţa Israelului este deşert, importurile de hrană sunt foarte mici. Cei peste 8 milioane şi jumătate de locuitori mănâncă 95% din producţia proprie.

Specialiştii israelieni crează tot felul de plante şi lansează cele mai inovatoare sisteme de irigaţie şi de automatizare.

Tehnologia în Israel este o necesitate a vieţii. Un loc în care se pune extrem de multă inteligenţă. Condiţiile politice au fost şi sunt nefavorabile, de jur împrejur sunt vecini ostili, iar condiţiile naturale extrem de dure au stimulat introducerea inovaţiilor şi transformarea ideilor în practică.

Israelul poate fi considerat ca o superputere în tehnologia apei şi în agricultură, în hi-tech şi inovaţie software.

După Silicon Valley, Israelul este a doua zonă de dezvoltare a start-up-urilor şi firmelor care utilizează tehnologii revoluţionare în lume.

“Noi considerăm planta o fiinţă umană. Dacă eu mănânc o dată pe lună, nu voi muri, dar voi fi foarte slab şi orice boală minoră mă va lua. De asta noi mâncăm de 3 ori pe zi pentru a suplini energia corpului nostru, activitatea noastră”.

Nici zootehnia nu este neglijată în Israel. Printre cele mai mari producţii de lapte din lume sunt înregistrate în ţara care are o suprafaţă de 10 ori mai mică decât România.

“Nu există teren, nu există apă şi este foarte cald. Deşi condiţiile noastre sunt mai dificile decât în România, de exemplu, am reuşit prin faptul că am folosit tehnologia pentru a obţine nivelul cel mai înalt de producţie a laptelui din lume”.

Crearea unui mediu steril şi controlat este principala metodă de a creşte produse de înaltă calitate. Pe circa 150 de mii de hectare de teren sunt construite mii de sere sau case cu plase de protecţie. Aici rodesc tot anul legumele şi fructele de pe mesele evreilor. Şi câteodată şi ale romanilor, pentru că de aici, din deşert, multe dintre produsele israeliene ajung pe rafturile magazinelor, în frigiderele şi în farfuriile noastre.

Israelul este o ţară miracol. În ciuda condiţiilor potrivnice este unul dintre cei mai mari exportatori de produse agricole în Europa, iar fermierii continua să se dezvolte şi să fie în vârful noilor tehnologii în agricultură.

“Poţi să faci orice, trebuie doar să ai viziune pentru asta. Pentru că dacă nu ai energie, iti aduci energie, dacă vrei să-ţi construieşti o seră poţi să faci orice. Este doar în mintea ta şi în viziunea ta şi eu cred că în România puteţi s-o faceţi la fel de bine”.

Sudul Israelului. În sunetul trasoarelor din poligoanele de antrenament ajungem în mijlocul deşertului Negev care acoperă jumătate din ţară. Este una dintre zonele cele mai puţin prielnice pentru agricultură din lume: sol stâncos, acoperit cu nisip, cu diferenţe de temperatură extreme, foarte frig noaptea şi zile fierbinţi.

Zeci, sute de corturi adăpostesc cele mai neaşteptate culturi de plante, sursa de hrană pentru o populaţie în continuă creştere şi dezvoltare.

În România suntem binecuvântaţi cu apă, dar avem terenuri nelucrate şi importăm mâncare. De unde importăm? Din deşert.

In mijlocul desertului Nagev din Israel sunt cherry-urile pe care le găsim în cutiile de la supermarket.

Toate institutele agricole sunt susţinute cu bani guvernamentali şi au aceeaşi ţintă: să susţină cu ştiinţa practică şi să ajute la avansul agriculturii în zonă.

Dezvoltate iniţial că o necesitate economică pe lângă unităţile militare, serele din deşert au ajuns prin ani de cercetare şi dezvoltare să producă hrana la scară industrială.

Piaţa israeliană este foarte competitivă şi în acelaşi timp foarte pretenţioasă. Până să ajungă să exporte, agricultura din Israel îşi hrăneşte populaţia, iar reglementările calitative sunt extrem de stricte.

Corturile şi serele sunt special construite pentru a permite aerisirea, încălzirea şi răcirea naturală.