Un tanar a ochit o casa noua cu teren, in zona Bucurestii Noi. A citit un anunt la primaria sectorului 1 si a aflat ca pretul fixat pentru prima licitatie este de 224.000 de euro. Cel interesat nu crede ca va fi bataie pe ea.

Ce nu stie? Proprietatea este executata de o societate nebancara care ar fi imprumutat cu bani o familie. Sotii au introdus divort in speranta ca-si salveaza bunurile sau macar amana vanzarea.

Un alt barbat pare interesat de un apartament aflat langa Calea Victoriei. Are 3 camere, 97 de metri patrati, iar banca cere aproape 80.000 de euro la a doua licitatie, dupa ce, initial, nu s-a prezentat nimeni.

Cea care risca sa ajunga in strada sustine ca locuinta i-a fost subevaluata. In acest caz creditul a fost de 170.000 de euro, cum cel mai probabil banca nu-si va recupera suma, pentru astfel de situatii exista o varianta si mai neplacuta: ca proprietarului sa-i fie urmarite si alte bunuri, si sa-i fie pusa poprire pe salariu.

Prima licitatie incepe de la pretul pietei, stabilit dupa o evaluare comandata de banca. Daca nu se prezinta nimeni, la a doua licitatie pretul de strigare scade conform legii, cu 25%. De la a treia licitatie, se vinde cui da mai mult, fara limita minima. Banca poate cere doar suma ce trebuie recuperata, adica si 10.000 de euro, cum se intampla pentru un apartament de 2 camere de langa Circ. Chiar si asa, vanzarile prin licitatii sunt putine, societatile bancare au un stoc urias de locuinte de pe urma rau platnicilor si pregatesc solutii de compromis.

"Pregatim doua produse, unul ar fi schimbarea activului mai mare cu un credit mare pentru unul mai mic si mai ieftin si al doilea ar fi o forma de inchiriere", spune Senur Asim, reprezentantul unei banci.

In primul caz datornicul ramane cu o rata mai mica dar se muta la mai putine camere, in al doilea, rata se transforma intr-o chirie catre banca.