Tablourile lui John Myatt sunt niste „falsuri autentice”, dupa cum el insusi marturiseste. Unele sunt copii ale faimoaselor opere de arta, altele sunt realizate in stilul marilor pictori, scrie Financial Times.

Recent a scos pe piata un tablou inspirat de „Picadilly Circus”, opera lui L.S. Lowry. Pictura a fost cumparata de un om de afaceri pentru doar cateva zeci de mii de lire sterline.

Motivul pentru care britanicului ii place sa picteze "falsuri autentice" tine mai mult de notorietatea pe care si-a castigat-o practicand aceasta "meserie". Din motivul asta si-a petrecut sase luni de zile in inchisoare. Se intampla in 1995 cand privea pe fereastra celulei sale din Brixton si picta lucruri admirate de "colegii de breasla". „Asta a fost refugiul meu de atunci”, spune acesta.

Din 1986 si pana in 1994 John Myatt a pictat peste 200 de copii ale operelor impresioniste si suprarealiste. A fost ajutat de partenerul sau John Drewe, expert in falsificarea picturilor. Pacalind expertii, tablourile sale au ajuns sa fie licitate la sute de mii de lire sterline, chiar in prestigioasele case de licitatii Christie`s si Sotheby`s. Cand ofiterii de la Scotland Yard au reusit sa-i identifice pe cei doi, povestea a fost titrata ca fiind „cea mai mare frauda din lumea artei a secolului XX”.

Ulterior, Myatt a pierdut legatura cu partenerul de atunci. Intre timp, John a devenit tatal a doua fete si s-a hotarat sa-si vanda „operele de arta” la adevarata lor valoare: fara tertipuri si fara minciuni. Ca fiind ceea ce sunt: imitatii ori copii. La cat se ridica valoarea lor astazi? Ultimul tablou achizitionat de un antreprenor britanic a costat „doar” 40.000 de lire sterline.

Artistul pune preturile mari practicate pe picturile sale pe seama experientei castigate in timp. Marturiseste ca daca azi ar avea macar jumatate din banii pe care i-a obtinut candva, ar cumpara toate piesele produse si le-ar arde. „Nu erau foarte bune. De fapt, calitatea era teribila. Sunt mult mai experimentat acum”, spune falsificatorul.

Printre avantajele de care se bucura la ora actuala se numara linistea de sine. „Nu am fost niciodata impacat cu faptul ca eram un hot. Astazi sunt impacat cu mine insumi: sunt un escroc veritabil”, glumeste Myatt.

Cand era inchis isi facea planuri de evadare. Pe cale legala. Se hotarase sa renunte la pictat si sa-si gaseasca o slujba obisnuita. A venit apoi si ziua eliberarii, in care nu a rezistat tentatiei. Politistul care-l arestase anterior i-a cerut un portret pentru familia sa, pentru care avea sa-i plateasca 5.000 de lire sterline. Au batut palma, iar Myatt a produs 15.000 de lire dintr-un foc, dupa sase luni petrecute dupa gratii. A realizat atunci trei picturi, nu unul singur asa cum stabilisera initial.

"Artistul escroc"

S-a ales cu porecla de „artistul escroc”. Crede insa ca „oricine poate crea o copie dupa un studiu amanuntit, insa exista mai multe tipuri de copii”.

Myatt povesteste despre neindemanarea chinezilor cand vine vorba despre acest lucru. In Dafen, de pilda, o suburbie a orasului Shenzhen, centrul manufacturii din China, exista deja un trend in falsificarea marilor picturi. Mii de artisti recreaza operele lui Da Vinci, Bacon sau Warhols pentru export, catre Statele Unite.

„Nu prea se pricep la asta, dar in vreo zece ani sau poate chiar mai repede de atat vor deveni foarte buni. Cu toate astea, chinezii sunt mai priceputi decat vietnamezii, care se descurca foarte prost”, explica Myatt.

Britanicul le-a povestit ziaristilor ca nu simte niciun fel de constrangeri sau retineri atunci cand copiaza opere celebre. „Tin minte un prieten, Tom Keating, mi-a povestit odata ca lucra la o piesa Van Gogh si a simtit prezenta lui Vincent. Deodata s-a procopsit cu o durere de cap insuportabila. Eu n-am probleme de genul acesta. Pur si simplu privesc cu atentie piesa si incerc s-o refac.”

Fostul profesor de arte picteaza deseori si propriile tablouri, nu doar ceea ce au facut altii. Dar niciodata nu-si expune doar picturile personale. „Sunt tipul care falsifica picturi, asa ca n-are niciun rost sa spun ca nu fac asta. E ca si cum ai spune ca mergi la un concert Rolling Stones, iar ei nu-si vor canta hiturile”.